Povestea uitată a Elenei Leușteanu, prima medaliată olimpică a gimnasticii românești

Autor: Pompiliu Constantin

Gimnastica a contribuit substanțial la zestrea de medalii a României la Jocurile Olimpice.

Sportul care le-a remarcat pe Nadia Comăneci, Kati Szabo sau Andreea Răducan a avut-o ca primă câștigătoae de medalie olimpică pentru România pe brașoveanca Elena Leușteanu.

Aceasta reușea în 1956, la vârsta de 21 de ani, să obțină medalia de bronz la sol, la Melbourne.

Elena Leușteanu s-a născut în 1935 la Cernăuţi, cu numele Lehniuc. Pe când avea opt ani familia sa s-a mutat la Brașov și și-a schimbat numele în Leușteanu. În multe rânduri poate fi găsită și sub numele Leuștean.

Profesorii de educație fizică din Brașov au remarcat-o și au îndemnat-o să meargă la liceul sportiv. Era bună la atletism, handbal și gimnastică.

Dumitru-Popescu Colibaşi a convins-o să practice mai multe sporturi, ceea ce a făcut ca Elena Leușteanu să devină campioană naţională de junioare la triatlon. Când s-a format echipa de gimnastică feminină la Braşov, Elena a fost selectată.

La numai câteva luni, în 1951, a fost cooptată în lotul naţional. Deși s-a apucat relativ târziu în mod serios de acest sport, la vîrsta de 15 ani, Elena Leușteanu a cucerit, în perioada 1953-1964, şapte titluri de campioană naţională la individual compus şi nouă medalii pe aparate.

Între 1954 şi 1964, a concurat la două campionate mondiale, două campionate europene şi trei ediții ale Jocurilor Olimpice. 

A evoluat progresiv, iar ocuparea unui loc pe podium la o competiție importantă era iminentă. Așa s-a întâmplat la Melbourne, în 1956, când sportiva de 21 de ani a cucerit prima medalie olimpică individuală: bronz la sol. Tot ea a condus echipa, compusă din Georgeta Hurmuzachi, Sonia Iovan, Elena Mărgărit, Elena Săcălici şi Emilia Vătăşoiu, către bronzul la concursul pe echipe. 

După Melbourne, a cucerit trei medalii de argint, la individual compus, sol şi paralale la Campionatul European de la Bucureşti, din 1957. La Mondialul din 1958, de la Moscova, Elena Leușteanu a cucerit cu echipa medalia de bronz. La Europenele din 1959, gimnasta a obținut două medalii de argint, la individual-compus şi paralele.

La Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, Elena şi-a adăugat o nouă medalie în palmares, un bronz cu echipa. A fost ultima sa mare performanță pentru că în 1964, la Tokyo, Elena Leuștean nu a mai urcat pe podium.

După retragerea din activitatea sportivă, Elena Leușteanu s-a orientat către cariera de profesoară de educaţie fizică. A absolvit UNEFS din Bucureşti, în 1957, după care a predat la Catedra de educaţie fizică a Institutului de Construcţii Bucuresti, de unde a şi ieşit la pensie.

În 1962 a născut un băiat, iar în 1964 s-a retras din gimnastică. „După ce am terminat cu gimnastica m-am simţit ca o pasăre căreia i s-au rete­zat aripile”, povestea Elena Leușteanu într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.

În decembrie 2007 a aflat că are cancer și s-a stins din viaţă pe 16 august 2008.

„Me­daliile în sine nu au însemnat foarte mult, pe toate le-am dat, am păs­trat doar cîteva insigne. Cea mai ma­re recompensă e să rămîn în mintea oamenilor”, declarat Elena Leușteanu.

Reperele biografice ale Elenei Leuşteanu-Popescu:

Înălţime: 161 cm
Greutate: 57 kg
Data nașterii: 4 iulie 1935
1950: Argint-Cracovia-individual compus
1950: Argint-Cracovia-paralele inegale
1956: Bronz-J.O. Melbourne-sol - prima medalie olimpică a României la gimnastică
1956: Bronz-J.O. Melbourne-echipe
1957: Argint- C.E. Bucureşti-individual compus
1957: Argint-CE Bucureşti-sol
1957: Argint-CE Bucureşti-paralele inegale
1958: Bronz-C.M. Moscova-echipe
1960: Bronz-J.O. Roma-echipe

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !