Povestea uitată a primului Grand Slam câștigat de Ilie Năstase, US Open 1972

Autor: Pompiliu Constantin

În curând se împlinesc 45 de ani de când Ilie Năstase a câștigat primul Grand Slam din carieră, așa că am considerat necesar să ne amintim despre performanța celui supranumit „Nasty”.

În 1972, la US Open se juca pe iarbă, România era încă într-un cosmunim mai liber, iar ATP nu-și implementase sistemul de ierarhizare pe care-l cunoaștem astăzi.

Crema tenisului mondial s-a prezentat pe terenurile de la Forrest Hills, în New York, pentru a 92-a ediție a Grand Slamului american.

Principalii favoriți erau reprezentanții gazdelor Stan Smith (campion în 1971) și Arthur Ashe (campion în 1968), dar și australienii Ken Rosewall (campion în 1970) și Rod Laver (campion în 1969).

Ilie Năstase era cap de serie numărul patru, dar în realitate, specialiștii nu-l vedeau ca un pretendent la trofeu, poate și pentru că deja românul fusese catalogat deja mai degrabă ca un showman, care cade pradă gesturilor și temperamentului impulsiv.

Năstase venise alături de prietenul Ion Țiriac, prezent și el pe tabloul principal.

Turneul american le-a adus celor doi adversari accesibili în primul tur, de care Năstase și Țiriac au trecut cu lejeritate. „Nasty” l-a învins în trei seturi pe columbianul Jairo Velasco, iar Țiriac s-a impus în fața lui Ray Keldie, un australian, care s-a retras în setul al doilea. Primele probleme au apărut pentru Năstase în turul secund, în fața britanicului Roger Taylor, un stângaci care a recuperat un handicap de două seturi în fața românului. Totuși, Năstase a găsit resurse pentru a câștiga al cincilea set la limită.

Nu la fel de puternic a fost Țiriac, învins de iugoslavul Nikola Pilic, tot după cinci seturi și tot la limită. Tot peste un stângaci a dat Năstase și în turul al treilea, francezul Patrice Dominguez, prieten al Virginiei Ruzici. Ilie l-a depășit în patru seturi pe sportivul de 22 de ani. În optimi, Năstase l-a înfruntat pe bunul său prieten Bob Hewitt, pe care l-a învins cel mai clar, în trei seturi.

În sferturi, Năstase s-a trezit înconjurat de americani. Dintre cei opt jucători, cinci erau din Statele Unite. Jucătorul nostru l-a înfruntat însă atunci pe australianul Fred Stolle, un jucător cu opt ani mai mare decât el și care câștigase până atunci US Openul în 1966, dar și Roland Garrosul în 1965. După două seturi echilibrate, Năstase a preluat controlul meciului și s-a calificat în semifinale.

Trei americani, Artur Ashe, Cliff Richey și Tom Gorman, erau alături de Năstase în careul de ași. În semifinale, Ilie l-a întâlnit pe Gorman, un jucător pe care îl învinsese în același an în finalele de la Seattle și Londra. Americanul a câștigat primul set, după care Năstase și-a redresat jocul și a luat trei seturi la rând. Calificarea în finală era deja o realizare fantastică pentru Nasty.

Provocarea supremă a fost lupta pentru trofeu cu americanul Arthur Ashe, un idol la New York. Tenismenul de 1,88 m se impusese la US Open în 1968, dar și la Australian Open în 1970. Într-un stadion arhiplin, cu publicul de partea sa, Ashe a jucat extraordinar și l-a condus pe Năstase cu 2-1 la seturi şi 4-2. Ilie era deja nervos. Greșise câteva mingi ușoare, aruncase după un arbitru de linie cu o minge, se răstise la spectatori. Părea să nu-i mai meargă nimic și parcă retrăia eșecul finalei de la Wimbledon, petrecut cu câteva săptămâni înainte.

Steve Flink, jurnalist de tenis, lucra atunci la CBS și își amintește acea finală: „Jocul lui Ashe strălucea. Era magnific la serviciu, iar încrederea sa părea de nezdruncinat”. Dintr-o dată însă, Ilie s-a hotărât să se liniștească pentru că oricum lucrurile scăpaseră de sub control. Și-a pus jocul în ordine și a revenit progresiv.

„Năstase însă l-a distras pe Ashe cu șiretlicurile sale. A început să joace incredibil din spatele terenului. Artur vedea cum trofeul se scurge agonizat de lângă el. A fost învins în cele din urmă în cinci seturi de un adversar înnebunitor prin jocul său”, descria același Steve Fink. Ilie Năstase a câștigat finala cu 3–6, 6–3, 6–7(1:5), 6–4, 6–3. Era primul trofeu individual la un Grand Slam pentru român.

Iată mai jos câteva imagini din finala de la US Open 1972, între Ilie Năstase și Arthur Ashe. 

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !