Interviu exclusiv cu atletul Samuel Bucșă despre performanță, sacrificii și speranțe de viitor

ziaruldesport.ro - Interviul zilei / Autor: Viorel Berbece / Data: 10 Aug. 2017

Atletismul românesc are și viitor, nu doar trecut. Iar tânărul Samuel Bucșă, 17 ani, are ambiții mari: vrea să pună din nou România pe prima treaptă a podiumului la cele mai prestigioase competiții!

Atletul legitimat la CS Dinamo și CSM Călărași a avut un an fantastic: a bătut un record național vechi de 30 de ani la săritura în lungime (categoria juniori II, cu o săritură de 7,63!), bifând și primele sale medalii internaționale, un aur la Balcaniada și, mai ales, un bronz la Mondialele de juniori organizate în Nairobi (Kenya).

Toate acestea după ce în urmă cu un an a suferit o accidentare cumplită, care aproape i-a terminat cariera. Acum, săritorul în lungime originar din Turda pare mai decis ca niciodată să demonstreze lumii că poate deveni un mare campion.

Despre performanțe, sacrificii, dar și despre speranțele sale de viitor, ne-a vorbit în cele ce urmează:

ZdS: Un an fantastic, după unul groaznic, marcat de o accidentare gravă. Te-a motivat perioada de absență?

Samuel Bucșă: Perioada de absență a fost într-adevăr groaznică. Un chin. De la campion național la două probe să ajung într-un căruț și abia să pot sta pe picioare a fost oribil. Dar cu toate astea, după rezultatele minunate obținute, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost un sentiment de mare mândrie. După un an groaznic la un an plin de rezultate bune este ceva de apreciat.

ZdS: Ce ai simțit în momentul în care ai bătut un record național vechi de 30 de ani? Crezi că e doar primul dintr-un lung șir de alte recorduri?

Samuel Bucșă: Pentru mine doborârea recordului a fost răspunsul antrenamentelor și efortului depus în tot acest timp. Și acesta vreau să fie doar începutul! Mi-aș dori și chiar cred că voi putea continua cu această performanță.

ZdS: Anul acesta ai participat si la primele tale concursuri internaționale și te-ai descurcat cu brio. Cum au fost experiențele de la Istanbul si Nairobi, mai ales cea din urmă, mai importantă și mai...exotică?

Samuel Bucșă: Fiind primele mele concursuri intrenaționale am fost copleșit pe alocuri de emoții. Simțindu-mă lângă cei mai buni din lume a fost, însă, ceva superb. Primul concurs, cel de la Istanbul, mi-a adus un personal best de care am fost bucuros și chiar surprins. De acolo am început să îmi arăt valoarea.

La Nairobi au fost de o sută de ori mai multe emoții deoarece aveam șanse mari la podium și era vorba de cel mai mare concurs la care am participat. Îmi doream atât de mult sa ajung pe podium și să nu îi dezamăgesc pe cei de acasă și pe cei de lângă mine care mă susțineau. A fost o experiență uimitoare. Chiar cea mai bună din viața mea! Mai ales când am avut medalia la gât și stăteam pe podium.

ZdS: Un aur balcanic, un aur și la CN juniori II, bronz la primele tale Campionate Mondiale. Sună promițător, la doar 17 ani. Ce îți propui pe viitor? Sigur, înafară de sănătate, având în vedere că tu concurezi cu două șuruburi în picior deja!

Samuel Bucșă: Este adevărat. Cu atâtea rezultate bune la o vârsta așa fragedă sună promițător. Mi-a fost greu să concurez știind că am avut probleme cu genunchiul și am stat cu gândul și cu teama că acele șuruburi s-ar putea să ma lase. În totdeauna stau cu aceasta teamă, ca nu cumva să mi se mai întâmple ceva și să trec din nou prin acea perioadă oribilă pe care nu i-o doresc nimănui! Mi-aș dori pe viitor să cuceresc medalia de aur la fiecare concurs internațional și să urmeze niște sărituri care sa măsoare peste 7,80 metri ! Sper ca Dumnezeu să îmi dea sănătate din plin ca sa îmi realizez visul!

ZdS: Să ne întoarcem un pic în timp. De unde pasiunea ta pentru atletism și pentru această probă în mod special?

Samuel Bucșă: Totul a început când eram la joacă în fața blocului. Eram cu vecinii mei și ne jucam cu mingea. Între timp a trecut un prieten de-al meu. L am întrebat: "Unde te duci?". Mi-a răspuns: "La antrenament, la atletism, vrei să vii și tu?". Și m-am simțit încântat de această oportunitate, mai ales că eu nu practicam vreun sport.

Pe parcursul antrenamentelor făceam pregătire pentru mai multe probe, spre exemplu viteză, rezistență și într-un final și săritura în lungime. Profesoara m-a remarcat la această proba. Și am ales să merg cu pregătirea doar pe săritura în lungime fiind îndrăgostit de aceasta. Când am trecut la categoria de juniori III am început să particip și la triplu salt. Probă la care spre uimirea mea am fost foarte bun. Înainte de accidentare am cucerit în vara anului 2015 trei medalii (locul 1 la triplu salt și lungime, locul 3 la înălțime). Dar după această accidentare mi s-a interzis triplu saltul așa că am rămas pe proba mea preferată, lungimea.

ZdS: Mulți sportivi spun că au o relație specială cu antrenorul tău. La tine e mai mult decât atât. Spune-ne câte ceva despre domnul antrenor Virgil Ion Costache.

Samuel Bucșă: Relația mea cu domnul profesor este una specială. La noi nu este vorba de acea legătură antrenor-sportiv, noi avem o conexiune pe care îmi place sa o numesc tată-fiu. Fără domnul Costache Virgil nu aș fi ajuns nicăieri, nu aș fi realizat nimic și îi datorez toate mulțumirile.

ZdS: Practici un sport pe nedrept neglijat în România. Ai avut un moment în care ai vrut să te lași sau să regreți că nu practici fotbal, handbal sau altă discpilină sportivă mai bine văzută/recompensată la noi în țară?

Samuel Bucșă: Să stiți că de multe ori mă oftică acest gând, că sportul pe care îl iubesc și mulți îl practică nu este apreciat de aceasta țară. Au fost momente când eram decis să ma las fără să-mi doresc să mă apuc de alt sport, dar am avut lângă mine oameni cărora le mulțumesc de fiecare dată că mă susțin și sunt acolo sa îmi spună "Tu poți! Nu te da bătut! Vei reuși!". Vreau să ma fac auzit în aceasta lume, să devin o legendă, să fac acest sport să fie apreciat de mai multă lume.

ZdS: Cum arată programul tău zilnic? Mai ai timp și de școală sau de viața ta personală?

Samuel Bucșă:  Programul meu în fiecare zi, saptamână, lună este cam așa : dimineața mănânc pe fugă ceva ușor și plec la antrenament. După ce îl termin, ajung la hotelul la care sunt cazat, mănânc și mă odihnesc pentru cel de-al doilea antrenament. Încep a doua pregătire pe ziua respectivă și la terminarea acesteia iau cina și direct la somn. Este un program încărcat și nu prea am timp liber. Dar adevarata performanță cere sacrificii.

În restul zilelor cu doar un antrenament pe zi sau duminica fără niciun antrenament, stau cu prietenii sau încerc sa mă odihnesc mai mult.

ZdS: Simți că tu și colega ta de generație și de club Ana Adela Stanciu veți readuce medaliile olimpice/mondiale/europene pe care atletismul românesc le așteaptă de ceva ani?

Samuel Bucșă: Mi-aș dori din tot sufletul ca eu și Adela să cucerim cât mai multe trofee la competițiile importante. Sperăm amândoi să aducem cât mai multe medalii de aur acasă. Amândoi avem dorința de a deveni legende. Și după atâta perioadă de stagnare în luarea medaliilor la Olimpiadă, Mondiale sau orice alt concurs internațional vrem ca noi să facem această schimbare.

ZdS: Ce model de sportiv ai? Pe urmele cui ai vrea să calci sau să ajungi să concurezi cot la cot?

Samuel Bucșă:  Idolul meu este Ivan Pedroso și mi-aș dori să calc pe urmele sale, poate chiar să ajung și mai sus de atât! Nu aș putea spune că am un concurent cu care aș vrea să mă lupt cot la cot. Să vină oricine, eu oricum voi lupta.

ZdS: De ce ar trebui părinții să-și îndrume copiii către atletism? Tu ce ți-ai înșușit din practicarea acestei discipline sportive de bază?

Samuel Bucșă:  Mulți părinți fac greșeala de a lasă copiii în casă, pe calculatoare sau telefoane. Este foarte important ca în viața fiecărui copil să existe activitate fizică. Și recomand tuturor asta! Mai ales părinților, care trebuie să își indrume copiii către acest sport. Pentru că, altfel spus, într-adevăr de la atletism pleacă totul, este oarecum mama tuturor sporturilor!

ZdS: La final, am sa te rog să transmiți un mesaj sau o promisiune tuturor celor care te susțin!

Samuel Bucșă: Vreau să le transmit tuturor oamenilor că ar trebui să aprecieze munca atleților români și că acest sport ar trebui ridicat în slăvi pentru efortul pe care îl depunem. Și aș dori să le transmit mulțumiri celor care m-au susținut în toată această perioadă. Vă sunt dator ! Și promit că mă voi revanșa cu următoarea ocazie internațională. Sperăm la un aur în anul care vine!

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !

 

 

 

Comentarii Facebook

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

ziaruldesport.ro / Interviul zilei Autor: Viorel Berbece / 10 Aug. 2017

Interviu exclusiv cu atletul Samuel Bucșă despre performanță, sacrificii și speranțe de viitor

  Atletismul românesc are și viitor, nu doar trecut. Iar tânărul Samuel Bucșă, 17 ani, are ambiții mari: vrea să pună din nou România pe prima treaptă a podiumului la cele mai prestigioase competiții!

ziaruldesport.ro / Interviul zilei Autor: Pompiliu Constantin / 09 Aug. 2017

Costel Roșu, marcator și antrenor. De vorbă cu experimentatul fotbalist al Daciei Unirea Brăila

 Am stat de vorbă cu jucătorul de 32 de ani care a înscris două goluri în prima etapă din liga secundă pentru a înțelege cum îmbină statutul de jucător cu acela de antrenor.

Pag. 1 din 73 | 2 art./pag. | Total 146 art.

Cele mai noi articole