65 de ani de la primul aur olimpic al României: Iosif Sârbu, la tir

Autor: Pompiliu-Nicolae Constantin

Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 au reprezentat momentul în care România a cucerit prima medalie de aur la un asemenea eveniment.

Țara noastră avea până în acel punct doar două medalii, bronzul din 1924, cu naţionala de rugby, şi argintul obţinut de Iosif Rang la hipism obstacole.

La 29 iulie 1952, Iosif Sârbu devenea primul campion olimpic al țării noastre, în ceea ce avea să reprezinte debutul unei perioade glorioase pentru sportul românesc.

Iosif Sârbu se născuse la 25 noiembrie 1925 în comuna Şibot, judeţul Alba, dar a luat contact cu sporturile cu arme în momentul în care tatăl său s-a angajat la poligonul de tir al Academiei Naționale de Educație Fizică din București.

Tatăl său i-a fost şi primul antrenor, încă de pe vremea când Iosif avea doar 11 ani. Din acel moment, performanțele s-au înlănțuit, iar la 14 ani câștiga Cupa Bucureşti la proba de armă sport, 5 focuri, poziţia culcat.

Războiul a întrerupt perioada competiţională, însă Iosif, ajuns pe front, a continuat să câștige concursurile rezervate soldaţilor. După conflagrația mondială, Iosif Sârbu își reia activitatea de sportiv, iar în 1946 câștigă primul titlu de campion naţional, la armă liberă, poziţia în picioare. A urmat o carieră prolifică, iar an după an, Sârbu a adunat trofee, ajungând ca la finalul carierei să aibă deja peste  50 de titluri de campion naţional.

Momentul Helsinki a fost bine pregătit de Iosif Sîrbu, care se antrena până la epuizare și care își cunoștea le perfecție adversarii, la fel de meticuloși precum el. Competiția din Finlanda a fost apogeul muncii sale. Într-un concurs mai echilibrat ca niciodată, la armă liberă cu calibru redus, poziţia culcat, Iosif Sârbu a realizat punctajul maxim şi totodată recordul olimpic şi mondial datorită celor 500 de puncte.

Sovieticul Boris Andreiev a reuşit un punctaj similar, însă românul a fost declarat campion olimpic datorită faptului că a lovit chiar centrul ţintei de 33 de ori, faţă de 28 de ori, cum o făcuse sovieticul.

Clasamentul competiţiei:

1. Iosif Sârbu (România) 400 p (33 de gloanţe în centrul ţintei)

2. Boris Andreiev (URSS) 400 p (28)

3.Art Jackson (SUA) 399 p

4. Gil Boa (Canada) 399 p

5. Erich Spörer (Germania) 399 p

După Helsinki, Iosif Sârbu a început să acuze probleme de vedere chiar la ochiul drept, cel de fixare a tragerii. Sârbu inovează și inventează un sistem prin care deplasa vizarea de la ochiul drept la ochiul stâng, soluţie care ulterior avea să fie brevetată de americani. Cu acest sistem s-a calificat la alte două ediţii ale Jocurilor Olimpice, la Melbourne şi la Roma. Nu a mai luat însă vreo medalie. Deziluziile sportive, cumulate cu nemulțumirile persoanle l-au adus în pragul sinuciderii. Pe 6 septembrie 1964 s-a împuşcat cu propria armă în poligonul care avea să-i poarte numele. Avea doar 39 de ani.

Performanțele lui Iosif Sârbu aveau să impulsioneze însă dezvoltarea tirului în România și datorită rezultatelor sale au fost inspirate generații de trăgători de elită.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !