Cronică / Evoluție strălucitoare pentru Primoz Roglic în prima etapă din Alpi în Turul Franței

Autor: Emanuel Sărmășan

 Etapa a 17-a din actuala ediție a Turului Franței a avut în meniu trei cățărări monstruoase, printre care și temuta Galibier. După un atac solitar în plină ascensiune, Primoz Roglic și-a adjudecat o victorie epică la Serre Chevalier. 

Marea enigmă a zilei dintre favoriți a fost cetățeanul Fabio Aru, rutierul Astanei care a pierdut 31 de secunde în raport cu grupul principal al favoriților, fapt ce a prilejuit scoaterea italianului în afara podiumului. 

Tripla care atacă Parisul este compusă acum din Chris Froome, Romain Bardet și Rigoberto Uran, columbianul care a avut răspuns la toate atacurile lui Bardet pe Galibier, însă până acolo vă invităm să privim puțin retrospectiv cum s-a derulat această zi, încă cu primii kilometri. 

Așadar, caravana Tour-ului avea să ajungă în Alpi, iar plutonul era nevoit să parcurcă astăzi patru vârfuri infernale, cu siguranță capitale în privința modificării ierarhiei generale. Prestanța lui Col du Galibier era una covârșitoare, la o altitudine de peste 2.600 de metri.

Din 2011 „Marea Buclă" nu a mai avut pe hartă această ascensiune fastuoasă. Pe atunci, luxemburghezul Andy Schleck (Leopard-Trek), aflat în plină activitate, își trecea semnătura alături de alți cicliști nemuritori care au lăsat posterității un palmares demn de respect precum Marco Pantani (1998), Tony Rominger (1993), Luis Herrera (1986), Lucien van Impe (1979), Luis Ocana (1973), Eddy Merckx (1969), Frederico Bahamontes (1964), „îngerul munților" Charly Gaul în 1959 și 1955 sau nu în ultimul rând Fausto Coppi, „Il Grande Fausto" în 1952. Galibier s-a înclinat la picioarele acestor atleți inegalabili, care au fost înzestrați cu niște capacități motrice de invidiat, reușind să-și calibreze cursiera și să o ducă pe cele mai înalte culmi. 

Noi revenim la performerii noștri din prezent după o scurtă aventură în istoria acestei competiții prodigioase. Ziua nu a început deloc bine pentru noi, după ce am aflat de abandonul subit al lui Marcel Kittel, care a fost un show-man în etapele cu sprint, neamțul adunând în propria desagă 5 succese. După parcurgerea câtorva zeci de kilometri, neamțul a fost nevoit să abandoneze pe fondul unei căzături. Era o luptă de Sisif ca să ajungi la Serre Chevalier în astfel de condiții. Pentru un sprinter pur oricum e sufocant să treci peste patru vârfuri, dar pentru un sprinter rănit cu atât mai mult. 

În linii mari calculele s-au respectat, iar în urma declarațiilor făcute de Alberto Contador (Trek), Pistolarul a inițiat o evadare timpurie în cursă. Micuțul Quintana de la Movistar a încercat să se lipească imediat de ciclistul care rula în stil  „danseuse", numai că picioarele aveau să-l trădeze pe rutierul lui Sergio Unzue. 

După tentativa curajoasă a lui Contador pe iconica, Col de la Croix de Fer de categorie specială, în lungime de 24 kilometri, spaniolul a ajuns la un moment dat să facă joncțiunea cu un grup de evadați, desprins ceva mai repede din pluton. Galibier i-a pus capac veteranului de la Trek, iar grupul favoriților l-a înghițit pe Alberto chiar în vârful cățărării.

De menționat ar mai fi faptul că Nairo Quintana a clacat din nou la poalele lui Galibier, urmând ca la final să ajungă cu o întârziere uriașă de aproape șase minute în raport cu Chris Froome și ceilalți rutieri puternici care s-au ținut excelent pe agonizanta urcare. Daniel Martin și Romain Bardet au insistat cu diverse atacuri, încercând să-l lase în urmă definitiv pe Fabio Aru (Astana), marele învins al zilei. 

La o altitudine de peste 2.640 de metri, Froome, Bardet şi Uran au făcut meci egal și au trecut împreună, pe coborâre au rămas nedespărțiți, astfel că la finalul etapei au reuşit să-l scoată pe Aru de pe podium.

Să nu-l uităm pe războinicul acestei zile, Primoz Roglic, care a avut parte de o evoluție absolut încântătoare. Roglic a atacat pe Galibier, Contador a refuzat să-i ia urma, iar pe coborâre slovenul zburător ne-a predat o adevărată lecție de chinogramă în materie de aerodinamică, la fel cum o fac numai icarii moderni. 

Bătălia în clasamentul general era urmărită cu mare atenție de regizorul acestei transmisii. Trio-ul amintit mai sus a ajuns compact la Serre-Chevalier, lupta stabilindu-se doar pentru secundele de bonificaţie. Sud-americanul Uran (Cannondale) a fost al doilea în etapă, în timp ce Froome a completat podiumul.

Rigoberto Uran s-a ținut fabulos de marii favoriți, cu o ușurință teribilă, columbianul pistona elegant, fără să se așeze nici un fel de grimasă pe chipul său. Columbianul se află pe poziția secundă în momentul de față la 29 de secunde față de tricoul galben, Chris Froome, în timp ce Romain Bardet (Ag2R) vine cu aceeași timpi întârziere, tot 29s, ocupând ultima treaptă a podiumului. Nairo Quintana și Damiano Caruso au zburat din Top 10, ștafeta fiind preluată de Alberto Contador, desemnat cel mai combativ rutier astăzi, și Warren Barguil, purtătorul tricoului de cel mai bun alpinist. 

Ziua nu s-a soldat până la urmă doar cu abandonul lui Kittel (Quick-Step), un alt rutier important, Thibaut Pinot (FDJ) avea să spună adio acestei ediții a Tour-ului, părăsind caravana. Cu această ocazie, în ierarhia tricoului verde, lider la puncte este australianul Michael Matthews, învingătorul de ieri. 

Joi este programată ultima rundă cu final in cățărare, pe Col d’Izoard, aceasta fiind cea din urmă șansă a marilor atacanți de a face diferența în clasamentul general înaintea contratimpului individual de pe coasta Mări Mediterane la Marsilia.