Reportaj / De vorbă cu Alex Trandafira despre bike polo, sportul oamenilor liberi și al McGiver-ilor

Autor: Viorel Berbece

Alex Trandafira are 33 de ani și este din București. Lucrează la Green Revolution, un ONG fain care se ocupă cu bicicletele.

De fapt, cam totul în jurul lui „Tranda” se învârte în jurul bicicletelor sau ele se învârt în jurul lui.

Drept dovadă stă și locul pe care l-a ales pentru a ne întâlni, Pinion, o cafenea-atelier de biciclete sau viceversa, sau tatuajele cu biciclete pe care le are pe brațe.

Dar noi am venit să vorbim despre cel mai nou membru al relației Alex-biciclete, și anume bike-polo!

Bike-polo, disciplina sportivă despre care vom vorbi de acum încolo nu a fost prima dragoste a lui Alex în materie de sport. Nici nu avea cum, căci bike-polo ese un sport new-age.

„Am făcut 15 ani de înot de performanță, sub îndrumarea doamnei Doina Sava”, ne spune el. Și cu ceva performanțe: câteva titluri naționale și chiar unul universitar, într-o generație bună a natației românești, cu Dragoș Coman și Camelia Potec printre colegi. Și atunci de unde pasiunea pentru biciclete și apoi, inevitabil, pentru bike-polo?

„La început mi s-a părut foarte dificil, cred ca așa i s-ar părea oricui, pentru că trebuie să fii atent atât la coechipier, cât și la adversar, în același timp să manevrezi crosa în așa fel încât să controlezi mingea. Trebuie să fii și sprinten, dar și să știi să driblezi adversarul. Pot spune că este un sport foarte solicitant, dar pe măsură ce îl practici devine atât de satisfăcător, încât creează dependență", ne povestește „Tranda”.

În România, primele meciuri demonstrative s-au jucat undeva prin 2010, organizate de un american, Phil Sano, în format de doi contra doi, în curtea clubului „Fabrica”, ne-a pus în temă Alex. El a intrat în fenomen în 2013, la un an după ce și-a luat bicicletă, pe care o considera încă de pe atunci indispensabilă în Bucureștiul aglomerat. Atunci a descoperit bike-polo în parcarea de la Politehnică, acolo unde mai mulți prieteni, adepti ai biciclitului urban, s-au întâlnit pentru a practica acest sport.

Foto: Marina Mocanu

Bike-polo sau Hardcourt bike polo cum de altfel mai este denumit, se practică pe un teren de 40m pe 20m, cu suprafață dură (asfalt, ciment), iar fiecare echipă are în componență trei persoane, plus rezerve. Înainte de fluierul de start, jucătorii sunt așezati față în față cu roțile din spate lipite de mantinela jumătății de teren de care aparțin. La fluierul de început, câte un jucător din fiecare echipă șarjează către mingea poziționată în centrul terenului.

În timpul meciului sunt permise situațiile de incomodare a adversarului de tip umăr la umăr și crosaă la crosă. Golul este considerat valabil doar în momentul în care a fost înscris cu partea cilindrică a capătului crosei, iar după fiecare gol, meciul reîncepe când echipa care a primit golul trece de mijlocul terenului. Pare destul de simplu, nu?

Dar există și un "catch": nu ai voie să te sprijini decât în crosă. Daca pui piciorul jos, cazi sau te sprijini de poartă ești considerat out. Pentru a reveni în joc trebuie să atingi cu crosa spațiile de la mijlocul terenului dedicate pentru astfel de situații.

Un meci durează 10 minute sau până când o echipă ajunge la 5 goluri marcate, deși vom vedea mai încolo deoarece există părți care doresc să se joace fără limită de goluri.

Să revenim acum la povestea bike-polo-ului în România. Rămăsem la momentul în care Tranda s-a îndrăgostit de acest sport. După respectivul moment, a organizat un turneu demonstrativ în toamna lui 2013, în cadrul Bike Fest, acolo unde a avut loc un fel de „trial”, în urma căruia s-au mai găsit doi-trei doritori/ curioși. Cum gașca se crease deja, au început să practice bike-polo din ce în ce mai des. Mai întâi pe un teren sintetic, din fața blocului, în Titan, unde se putea juca și noaptea.

„Asta până veneau polițiștii și ne alungau pe pista de biciclete zicându-ne că terenul acela este pentru fotbal, că îl stricăm și că facem zgomot!”. Acum, gașca de iubitori de bike-polo ( ajunsă între timp cam la 20 de persoane) se întâlnește aproape săptămânal în Dobroești, acolo unde există un teren pe masura cerințelor acestui sport.

Foto: Marina Mocanu

Apoi, acest sport s-a dezvoltat de la an la an. Ovidiu Burghelea, specialist în triatlon și un veteran al ciclismului, a organizat primul turneu național la Ploiești, el însuși deprinzând tainele acestui sport la Torino. „El practic ne-a învățat ABC-ul acestui sport”, ne spune Alex. Următorul campionat național avea să fie organizat chiar de către interlocutorul nostru, la Sfântu Gheorghe. Au jucat echipe din București, Oradea, Târgu Mureș, echipe locale, dar și una din Turcia. A urmat revelația adusă de participarea la Europeanul de bike-polo, organizat în Padova, în iunie 2014. „Atunci am văzut abia ce înseamnă cu adevărat bike-polo și am urmărit jucători de talie mondială”.

Și povestea continuă cu participarea la turneul mondial de la Montpellier, din august 2014, primul turneu internațional de bike-polo organizat în România, la Oradea, în octombrie 2014 de către Bikepolo Oradea, „Polo Delivery”, în 2015, un turneu internațional organizat la București, cu prezența a zece echipe din România, Ungaria, Austria, Franța, Belgia și Cehia, participarea la Campionatul European de la Zaragoza, din septembrie 2015...

...Bine, bine, îl întreb, totul sună bine, dar mai spune-mi despre joc, chiar nu există tensiuni între jucători? Sau accidentări? Sună totul prea bine.”

„Ca și la hocheiul pe gheață mai există tensiuni, dar totul se uită după ce ieși de pe teren. Accidentări, da, pot exista, dar de aceea este obligatoriu să ai cască, dar, de regulă, ieși bine de pe teren, și în plus dobândești skill-uri incredible pe bicicletă, cum să cazi și cum să îți dezvolți reflexe foarte bune”, îmi răspunde cu mândrie Alex.

Parțial convins, decid să continuăm. Ajungem la anul 2016: martie, meciuri demonstrative în cadrul Salonului Bicicletei, atunci au avut cel mai mare public unde au încercat și spectatorii acest sport, deci s-a câștigat vizibilitate, dar nu neapărat și noi practicanți („Dar bike-polo îi găsește pe oameni, nu invers”, îmi spune Alex ca un adevărat Yoda); mai 2016, Campionatul Național de la Sf. Gheorghe; septembrie 2016, Campionatul European organizat la Torino.

Suntem întrerupți pentru un moment de doi fani ai ciclismului, care ne întreabă dacă Sagan merita suspendat. Părerile sunt împărțite, pentru că nici Cavendish nu e ușă de biserică. Desigur, Turul Franței nu putea lipsi din peisaj!

Foto: Marina Mocanu

OK, revenim, îmi vine în minte o altă întrebare. Nu cumva bike-polo nu este un sport scump? Și practicat cu precădere mai cu seamă de hipsteri? „Este și nu este un sport scump. Depinde ce îți dorești. Sau cât de mult te pricepi la biciclete. Dacă nu vrei să investești prea mult, poți să îți iei un cadru similar, dar mai ieftin și începi să o faci după măsura ta, crosa la fel. La început, am fost și eu McGiver în domeniu. Am improvizat mult, ne ajutăm mereu în comunitate în acest sens. Dar odată ce am fost pe la Europene, odată ce nivelul a crescut, am început să investesc și eu mai mult. O bicicletă de bike-polo adevărată te duce undeva pe la 1000 de euro, dar poți să îți faci una și cu 1000 de lei. Singura cheltuială de care nu poți să scapi sunt, însă mingile, asemănătoare cu cele de la hochei pe iarbă”, mă informează „Tranda”, după care revine și adaugă că ”da, ni s-a mai zis că practicăm un hipster-polo, dar pe noi cei care îl practicăm nu ne deranjează, noi suntem oameni liberi, lipsiți de prejudecăți și membri ai unei adevărate comunități!”.

Încă o bilă albă, îmi zic. Deci fără accidentări prea grave, poți și improviza cu bicicleta și, în plus, cunoști și niște oameni faini. Să continuăm expunerea atunci. Ce urmează în prezentarea evoluției acestui sport la noi? Desigur, 2017, în care main event-ul în România a fost reprezentat de organizarea în cadrul Salonului Bicicletei a unui al doilea turneu internațional în București, „Bike Polo is Massive", cu participarea a 14 echipe, din opt țări, organizat pe un teren A class, cu multă, multă muncă, ne spune Alex. În Mai, a avut din nou loc la Sf. Gheorghe campionatul național. Iar în august urmează Europeanul de la Perpignan, acolo unde România va fi reprezentată de echipele Narco Polo avându-i în compoziție pe Michael Chaboud, Bogdan Neagu aka Turific și Matei Marius și Le Froumains (din care face parte și Tranda alături de doi francezi). Acolo, se vor întâlni din nou cu multilaureații Call me Daddy din Franța, o echipă care se antrenează des, are și sponsori și abordează fiecare dispută cu ferocitate. Ceea ce, firește, nu toată lumea face, majoritatea mulțumindu-se doar cu prezența și cu atmosfera.

Încă o întrebare și gata, mă uit la ceas și nu îmi vine să cred că au trecut deja două ore. Ce te-a învățat sportul acesta, pe lângă reflexe? „M-a învățat că pot să organizez evenimente, vezi turneele organizate în trecut. Acum lumea mi se pare mult mai mică, nu mai există granițe sau limite, în comunitatea bike-polo se trece peste partea mai awkawrd de a face cunoștiință cu cineva și toți sunt prieteni. Beneficiile sunt endless! De aceea zic că acest sport merită să crească. Se insistă să organizăm și noi un European, poate o vom și face după ce găsim niște surse de finanțare, ar fi păcat ca lumea să nu se bucure de tot ce înseamnă acest fenomen”.

Da, se pare că bikepolo este într-adevăr, massive!

Cei care doresc să afle mai multe despre acest sport şi ultimele noutăţi pot să urmărească pagina de facebook Bucharest Bike Polo. 

 

 

Dac

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim ! 

 

 

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 11 Dec. 2023

Victor Osimhen, de la străzile din Lagos la cel mai bun fotbalist al Africii

 Victor Osimhen a fost desemnat fotbalistul african al anului 2023.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Oct. 2023

Boala jocurilor de noroc, ludopatia. Ce soluții există. Mărturia fotbalistului Fagioli, de la Juventus

 Dependența de jocuri de noroc se naște dintr-o tulburare de comportament, iar aceasta implică dependența de pariuri, loterii și de jocuri de noroc.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.