Interviu exclusiv cu Mădălina Bereș: „Canotajul este un sport dur, dar demn”

Autor: Viorel Berbece

Mădălina Bereș (CS Dinamo), 24 de ani abia împliniți, este una dintre cele mai talentate și mai în formă canotoare din România la momentul actual și una dintre principalele speranțe ale noastre pentru un aur olimpic la Tokyo. Sportiva originară din Pașcani a fost de acord să ne acorde un interviu imediat după Cupa Mondială de la Lucerna, acolo unde, în barca de 8+1, a terminat, ca mai mereu anul acesta, pe prima treaptă a podiumului.

ZdS: Cum au fost cursele de la Lucerna? Din afară a părut că ați dominat cu autoritate competiția.

M.B: Cursa din finală a fost una dintre cele mai bune în această nouă formulă. Chiar dacă seriile le-am câștigat cu un avans de patru secunde, în finală lupta a fost foarte strânsă până în ultimii 500 de metri.  

ZdS: Aur la Europene, aur și acum, urmează prima treaptă și la Mondiale?

M.B: Cu fiecare cursă trasă am acumulat mai multă experiență. Europenele și Lucerna ne-au dat încredere că se poate obține și la Mondiale un rezultat la fel de bun!

ZdS: În proba de 8+1, dar și în cea de dublu rame, progresul tău din ultimii ani este unul remarcabil. Care este rețeta succesului în canotaj, 99 la sută transpirație, unu la sută inspirație? Există și o tactică trasată înainte de curse și dacă da, cât de mult contează aceasta?

M.B: Nu știu dacă există vreo rețeta a succesului. Eu, una, mi-am atins obiectivele prin perseverență, dăruire și muncă. Tactica de cursă o stabilim împreună cu antrenorul și, desigur, ea are un rol foarte important.

ZdS: Anul trecut, ați salvat onoarea canotajului românesc la Olimpiadă, aducând prima medalie după ceva ani. Cum îți explici perioada mai neagră prin care a trecut această disciplină sportivă atât de laureată?

M.B: Nu pot să mă pronunț în legătură cu aceea perioadă, fiindcă nu am fost alături de acel colectiv, cu atât mai puțin în barcă . Mă bucur pentru reușita noastră, cât și pentru medalia adusă în aceasta disciplină la Olimpiadă .

ZdS: Cât e de greu să concurezi în umbra marilor canotoare din trecut? Este o presiune în plus sau mai degrabă o extra motivație?

M.B: Noi concurăm în primul rând pentru noi! Este dificil, într-adevăr, când în spatele nostru se află o istorie atât de valoroasă. De aceea și așteptările vor fi mereu pe măsură.

ZdS: Care este programul tău de antrenament și pe ce anume te axezi?

M.B: Programul de antrenament este stabilit de antrenor. De regulă, facem în jur de 10-12 antrenamente de vâslit pe săptămână, plus alte câteva antrenamentele de forță.

ZdS: Ai avut vreun moment în care ai vrut să te lași sau să concurezi pentru altă țară, având în vedere multele lipsuri, mai ales de ordin material, de la noi?

M.B: Nu am vrut să concurez niciodată pentru o altă țară! Cred că fiecare sportiv trece prin momente dificile , dar, în final, contează că nu am renunțat și mi-am găsit motivația .

ZdS: Și legat de precedenta întrebare, speri că noua lege privind finanțarea sportului să ajute și această disciplină care ani la rândul a fost una dintre principalele promotoare ale României în lume, și aici mă refer la un ajutor mai ales pe partea de infrastructură?

M.B: În legătura cu infrastuctura și finanțarea care ar putea veni conform noilor legi nu sunt în măsura să mă pronunț, aici vă poate răspunde Federația.

ZdS: Mulți / multe conotori / canotoare de succes, din trecut dar și din prezent, provin din zona Moldovei, de unde vii și tu. Ai vreo explicație pentru acest lucru, au oamenii din acea parte a țării ceva special, care să îi facă potriviți pentru canotajul de performanță?

M.B: Într-adevăr marea majoritate provin din zona Moldovei, dar nici nu pot desconsidera alte regiuni ale țării. Pe langă alți factori posibil să fie și o bază de selecție mai mare din regiunea noastră . 
 
ZdS: Cât timp liber are Mădălina Bereș și ce face cu el?

M.B: Timpul liber este puțin, într-adevăr. Atunci când nu suntem în cantonament, pe primul plan se află refacerea, cititul și să mă deconectez ieșind cu prietenii .

ZdS: Cum îți revii după un eșec? Dar după euforia victoriei?

M.B: Am considerat de fiecare dată eșecul ca fiind de fapt o lecție, iar fiecare lecție încă un pas pentru a-mi îndeplini visele. După euforia victoriei îmi stabilesc alte noi țeluri, pentru că mereu există loc de mai bine

ZdS: Ai găsit dragostea tot pe lac, aș spune. Cât de mult contează că ai alături un om care să înțeleagă toate sacrifiicile pe care trebuie să le faci?

M.B: Eu și Vlad (Vlad-Dragos Aicoboae - canotor, 24 de ani, medaliat cu argint la Europenele de anul acesta și participant la J.O de la Rio, cu barca de patru rame, n.r.) ne cunoaștem de zece ani și de tot atâția ani ne sprijinim reciproc. Nu știu dacă altcineva din afara acestui sport ar înțelege de ce trebuie să stai 10 luni din 12 în cantonament sau să îți amintească de ce să continui atunci când simți că nu mai poți. Mă bucur că e aici și că reușim amândoi să facem performanță la cel mai înalt nivel.
 

ZdS: Speri ca sora ta să îți calce pe urme sau chiar să te și depășească?

M.B: Sper că sora mea să facă ceea ce își dorește ea, indiferent dacă asta va fi în sport sau nu, eu voi fi principalul susținător al ei, cu atât mai mult dacă o să mă depășească!

ZdS: Canotajul e un sport foarte greu și nu știu cât de atrăgător este pentru copii. Tu ce spui, de ce ar trebui oamenii să-și îndrume copiii către acest sport?

M.B: Canotajul este un sport greu, dar totodată este și un sport demn. I-aș îndruma pe copii să practice acest sport fiindcă te dezvoltă atât fizic cât și psihic și, în plus, este un sport apreciat, cu o istorie frumoasă.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !