Galeria lui Rapid / Mai stă mult după partid?

Autor: Viorel Berbece

Rapidul e o formă de spirit, Rapidul e un fenomen. O zic fanii Rapidului, dar nu numai. Dar cum se face, atunci, că fenomenul e lăsat să dispară?

Pentru că spre neant pare că se îndreaptă, și încă în ritm de TGV, mișcarea vișinie, în lipsa unor acțiuni concrete din partea a ceea ce altă dată reprezenta elementul de forță al Giuleștiului: fanii!

Spre diferență de rivala istorică, Petrolul, dar și de alte echipe cu pedigree în prima ligă intrate în faliment și apoi reînființate de fani (precum UTA, ”U„ Cluj, Poli Timișoara, Otelul Galați, Farul), Rapidul a fost lăsat să moară încet, sub conducerea unor pseudo-masoni (mai lipsea Massone!) și milionari în bule de apă minerală, iar după faliment a urmat ce e mai rău în astfel de cazuri: certuri, separări, dezbateri pe succesiune.

Pe scurt, nimic! AFC Rapid și CFR Mișcarea Feroviară nu au nimic din exemplele de succes enumerate mai sus, nimic în afară de câțiva jucători trecuți prin curtea adevăratului Rapid și culoarea vișinie de pe echipament. În tribune, a cam bătut vântul, în birouri a lipsit clarviziunea și puterea de convingere, pentru ca fanii să se ralieze în jurul unei echipe sau alteia.

În schimb, pare-se că galeria Rapidului, dacă se mai poate vorbi de ea ca un tot unitar și nu de n facțiuni, așteaptă ca totul să vină de la anumite partide și primării (unele dinafara Bucureștiului!). Strigătul mult admirat dinainte de Revoluție, ”Galeria lui Rapid / Nu e membră de partid!” a pălit de la an la an, iar semnificația sa pare uitată cu totul. Orgoliile au înlocuit tobele, palmele nu s-au mai ridicat deasupra capului, ci doar în direcția adversarului de la tribuna II, 0, etc., iar în consecință fenomenul riscă să dispară. 

Nu spunem că Rapidul nu ar trebui ajutat de către autorități, legea permite asta, mai nou, dar în primul rând suporterii sunt cei care trebuie să ia atitudine, mai ales că (încă) mai sunt atâția. Să se adune, să pună de un model socios și să trăiască, ca-n totdeauna, meciurile, și nu sedințele de partid/consiliu/primărie, cu sufletul la gură.

Fotbalul românesc are nevoie de suporteri atât în tribune, cât și ca gardieni ai bunului mers al unui club. Din acest punct de vedere, suporterii Rapidului au rămas datori. Și pentru a nu rămâne doar cu regrete, ei trebuie să ia atitudine repede. Altfel, vor rămâne doar să admire scenografiile și spectacolul făcut de alții și cu amintirile unor meciuri/goluri/fotbaliști de legendă...

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !