Un pariu pentru viitor, episodul 5. De vorbă cu Alexandru Iliescu: ”Îmi doresc să fiu cel mai bun dintre cei foarte buni”

ziaruldesport.ro - Interviul zilei / Autor: Viorel Berbece / Data: 20 Apr. 2017

  Pe Alexandru Iliescu, acum portar la CS Cadet, l-am cunoscut întâmplător, când nu avea nici măcar treisprezece ani. Ne-am zis să îi urmărim parcursul pentru că am văzut în el ambiția unor alți tineri sportvi remarcați în Ziarul de Sport de-a lungul timpului, precum înotătorul Robert Glință sau jucătoarea de tenis Gabriela Ruse, de pildă. Pe 21 aprilie, Alex va implini 16 ani, motiv pentru care ne-am întors să stăm din nou de vorbă cu el, pentru a afla ce s-a schimbat în viața sa, dar și despre planurile sale de viitor. Cu atât mai mult cu cât, între timp, televiziunile și oamenii de fotbal importanți de pe la noi l-au luat și ei ”la ochi„ pe unul dintre pariurile noastre pentru viitorul fotbalului românesc.

ZdS: Ce s-a schimbat în viața ta de la ultima noastră convorbire?

Alex: Consider că sunt un pic mai matur, dar și....mai bogat, prin faptul că am cunoscut și că am alături de mine oameni importanți, care mă susțin în fiecare clipă și cărora țin să le mulțumesc pe această cale, oameni precum doamna Ana Maria Prodan, domnișoara Ioana Cosma, domnul Eduard Zelgin și nu în ultimul rând domnul Aurel Pârvu.

ZdS: Cum arată programul tău zilnic acum, Alex, incluzând aici și școala?

Alex: În fiecate dimineață antrenament, ori cu echipa ori la Academia de portari Just Number One condusă de tatăl meu. După antrenament plec la liceu, pentru că școala nu trebuie neglijată, chiar dacă mintea îmi fuge de multe ori la vreo fază de joc sau intervenție mai puțin reușită (râde). Apoi seara, după lecții, puțină relaxare și odihnă. Și a doua zi...de la capăt, din nou, mereu, fotbal, pentru că fotbalul este modul meu de a trăi!

ZdS: Cum ai descrie relația fiu-jucător - tată-antrenor? Multor fotbaliști nu le-a priit o asemenea situație, dar ție pare să îți fi mers bine.

Alex: Pentru mine este ceva de vis, o relatie extraordinară, și nu spun asta doar ca să nu-mi supăr tatăl (râde). Înafară de antrenamente sunt și foarte multe ședinte motivaționale, discuții despre ce a fost bine și ce a fost mai puțin bine. Practic, antrenamentul durează o oră și jumătate, după care seara tata pune pe hârtie tot ce am făcut la antrenament și urmează ședința despre tot ce trebuie să fac pe viitor pentru a deveni un portar foarte bun. Pentru că, asa cum spune el, doar așa pot deveni cel mai bun dintre cei foarte buni

ZdS: 75 de meciuri la seniori la nici 16 ani. O experiență aparte, de care nu mulți jucători de vârsta ta se pot bucura. Simți că a juca la un astfel de nivel, la o vârstă încă fragedă pentru un portar, te poate ajuta să îți atingi mai repede visele?

Alex: Da, într-adevăr este o experiență aparte, așa cum o numiți și dumneavoastră, când joci contra unor adversari de 20-25-30 ani nu faci altceva decât să te maturizezi mai repede, să câstigi experiență. E ceva extraordinar și nu pot decât să le mulțumesc colegilor de la CS Cadet și antrenorului, tatălui meu, pentru încrederea acordată. Fără ei nu aș fi putut ajunge la acest record de 75 meciuri la seniori la doar 15 ani. Dar vă rog mult să specificați că aceste meciuri pe care le-am jucat au fost pe merit și nu pentru că este tatăl meu antrenor! Au fost multe meciuri în care am intrat pe final cu toate că au fost colegi care doreau sa fiu titular, iar tata nu a acceptat. Sigur, îmi doresc să joc meci de meci, poate nu am fost de acord cu tata în acele momente în care am luat loc pe bancă, dar privind retrospectiv, nu pot decât să îi dau dreptate, ar fi fost poate o presiune inutilă la care aș fi fost supus, plus că și prin a sta pe bancă înveți foarte multe!

ZdS: Tot legat de precedenta întrebare, ai fost și căpitan într-un meci, dacă nu ma însel este vorba despre cel de-al-71-lea meci al tău la seniori, partidă în care de asemenea nu ai primit gol. Atârnă greu banderola la această vârstă sau te motivează suplimentar?

Alex: Da, a fost ceva unic, o surpriză extraordinară. Cu o oră înaintea joculu tata a anunțat primul unsprezece. Eram titular. Apoi căpitanul de drept Ciprian Drăghici, un super jucător la 40 ani, a refuzat banderola și mi-a predat-o mie! A fost ceva care nu se poate explica în cuvinte, o senzație de bucurie amestecată cu emoția dată de marea responsabilitate care mi s-a dat. Banderola trebuie să însemne pentru un jucător care o poarta, mai ales dacă vestiarul este cel care ia această decizie, speranța ca poți fi un lider demn atât în teren, cât și înafara lui, un exemplu pentru toți. Poate că atârnă un pic greu pe braț la această vârstă, dar îți dă și un super imbold pentru viitor!

ZdS: Tot ca experiență de dată recentă, te poti lauda că ai jucat și pe Giulești, acolo unde ai avut ocazia să îl intalnești pe marele Rică Raducanu. Cum a fost această experiență? E totuși un stadion pe care s-au scris pagini frumoase și nebune din istoria fotbalului românesc în general și a Rapidului în special!

Alex: Nu aș numi-o laudă, dar este în orice caz o mândrie să joci pe un asemenea stadion, în prezența a o mie și ceva de suporteri pătimași, care au creată o atmosferă intensă. Unde mai pui că au fost și câteva zeci de petarde aruncate pe teren! Ce să mai spun,  fost o experiență frumoasă, atât meciul cu o urmașă a Rapidului, cât și întâlnirea cu marele Rică, care după meci a venit la mine și mi-a laudat prestația!  O zi de pus în albumul de amintiri și, poate, cine știe, mă voi întoarce vreodată să joc și pe noul stadion care va construit în Giulești.

ZdS: Să trecem acum la capitolul tehnic. La ce excelează și la ce mai are de lucrat portarul Alexandru Iliescu pentru a-și respecta supranumele de "Donnarumma al României", primit de la o televiziune de sport din România?

Alex: În primul rând, țin să spun că sunt supranumit Donnarumma al României datorită reportajului de sport.ro în care domnișoara Ioana Cosma s-a implicat personal și țin să o îmbrătișez din inimă pe această cale. În al doilea rând, aș dori să mi se spună simplu, Alex, pentru că sunt conștient că mai am multe de învățat până voi ajunge la nivelul lui Donnarumma. Iar de fapt și de drept eu vreau să îmi fac un nume, vreau ca Alex Iliescu să ajungă un portar de top și să nu mai fie comparat cu nimeni. În privința întrebării dumneavoastră punctuale, referitor la zonele la care excelez și la cele unde  mai am de lucrat, aici m-ați prins un pic cu garda jos, pentru că e o întrebare foarte grea. Nu pot să răspund pentru că nu vreau ca  eu să vorbesc de mine, ci jocul meu să o facă! Dar pot să vă spun că am un antrenor de portari de top, pe tata, care lucrează cu mine absolut tot, de la jocul  de picior la cel cu mâna, jocul de picioare, centrările tăiate cu boxat, centrările plouate, viteza,reacție,reflexe până și cu mingi de tenis,f forță pentru coapse,gambe,abdomen, etc., toate pentru a fi un portar complet Cum sunt într-o perioadă de creștere, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, consider că mai sunt multe de învățat, dar sunt totodată și foarte încrezător în șansele mele de a reuși!

ZdS: Dacă ar fi să iei câte o calitate de la câte un portar de super clasă, ce ai alege și de la cine?

Alex:  Oho, altă întrebare complicată. Sunt atâția portari buni, încât mi-e cam greu să mă opresc doar la câțiva dintre ei. Dar, ca să intru în jocul propus de dumneavoastră, aș alege nebunia lui Higuita, reflexele lui Casillas și calmul lui Buffon. Poate și jocul de picior al lui van der Sar. Dar mă opresc aici, pentru că lista e mare (râde). 

ZdS: Dar din România, ce portar îți place? Și cine crezi că ar trebui să închidă poarta pentru "națională" ?

Alex: Niță de la Steaua și ”Puffy” Bălgrădean de la Concordia. Cel din urmă și pentru că a apărat la Dinamo, echipa mea de suflet, dar și pentru reflexele sale extraordinare. Cât despre națională, eu aș miza cu încredere pe Niță, un portar care oferă siguranță în majoritatea meciurilor și care îmi pare că a progresat mult în ultimii ani, odată ce a devenit titular în poarta Stelei.

ZdS: Pentru că tot am vorbit un pic de ”națională„, dar și pentru că te încadrezi deja în segmentul de vârstă pentru echipa națională U16, te întreb este următorul tău vi de pe listă să aperi "tricolorul"?

Alex: Aș spune chiar că este cel mai mare vis al meu. Ce copil nu-și dorește asta atunci când se apucă de fotbal? Dar sunt conștient că sunt foarte mulți tineri portari români de clasă, care evoluează chiar peste hotare, și că va trebui să lupt și să devin din ce în ce mai bun pentru a ajunge să-mi cânte imnul. Poate nu acum sau peste doi-trei ani, însă acesta este un vis pe care simt  că pot să mi-l îndeplinesc.

ZdS: Să vorbim un pic și despre planurile tale de viitor. Am înțeles că vei încerca să impresionezi scouterii la doua campusuri puternice de portari din Spania. Crezi în șansele tale și dacă da, cât de repede crezi că poți să îi calci pe urme lui Florin Andone, de pildă, un român apreciat în fotbalul spaniol, ca să dau un exemplu mai recent?

Alex: Sunt într-adevăr două campusuri de portari unde vor participa copii din mai multe țări, deci competiția va fi una aprigă. Este vorba despre Malaga Keepers și Porteros Mallorca Academy. Sper din suflet să pot participa la amândouă, așa ar fi planul, dar depinde de mai multe aspecte. Dacă, însă, voi ajunge acolo, voi da totul și încă puțin! Voi încerca să fiu cel mai bun dintre cei foarte buni, totul pentru a-mi indeplini visul, acela de a juca la unul dintre granzii din Spania. Va fi și totodată momentul zero al carierei mele, acela în care voi afla la ce nivel sunt cu adevărat și dacă porțile fotbalului mare mi se vor deschide. Sunt foarte motivat și pot spune de pe acum că abia aștept să vină vara!

ZdS: Din câte știu, vei semna și primul tău contract cu un agent de jucători renumit în România. Un plus pentru viitoarea carieră?

Alex: Consider că da. A semna cu doamna Ana Maria Prodan este un lucru foarte mare pentru viitorul meu. Când semnezi cu cel mai bun din acest domeniu, trebuie să își dorești să fii la fel de bun precum cel care te îndrumă și la fel de apreciat precum cel mai bun impresar din România la momentul actual, în opinia mea. 

ZdS: În final, Alex, ca o promisiune pentru toți cei care au investit încredere în tine, inclusiv nouă celor de la Ziarul de Sport, ce garanții ne oferi că nu te vei pierde și tu ca alți multi jucători care se rătăcesc din drumul către performanță cam pe la vârsta pe care o vei implini tu cât de curând? Ce "antidot" ai tu pentru acest lucru?

Alex: Nu există un alt antidot înafară de seriozitate și dragostea pentru fotbal. Când fotbalul este viața ta, când faci totul din plăcere și când munca la antrenamente este, de fapt, modul tău de a trăi, cred cu tărie că nu mă voi pierde și că îmi voi atinge, rând pe rând, toate visele și că îi voi face mândru pe toți cei care și-au pus încrederea în mine!

 

Comentarii Facebook

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

ziaruldesport.ro / Interviul zilei Autor: Viorel Berbece / 20 Apr. 2017

Un pariu pentru viitor, episodul 5. De vorbă cu Alexandru Iliescu: ”Îmi doresc să fiu cel mai bun dintre cei foarte buni”

   Pe Alexandru Iliescu, acum portar la CS Cadet, l-am cunoscut întâmplător, când nu avea nici măcar treisprezece ani. Ne-am zis să îi urmărim parcursul pentru că am văzut în el ambiția unor alți tineri sportvi remarcați în Ziarul de Sport de-a lungul timpului.  Pe 21 aprilie, Alex va implini 16 ani, motiv pentru care ne-am întors să stăm din nou de vorbă cu el.

ziaruldesport.ro / Interviul zilei / 01 Mar. 2017

Interviu exclusiv cu pugilistul Mihai Nistor, campion mondial AIBA Pro Boxing

 Mihai Nistor este unul dintre cei mai cunoscuți pugiliști ai României, iar saltul de notorietate l-a făcut în septembrie 2015, când a obținut titlul de campion mondial AIBA Pro Boxing.

Pag. 1 din 66 | 2 art./pag. | Total 132 art.

Cele mai noi articole