Experiența nu ne-a adus medalie la gimnastică: când oasele se înmoaie sub presiune

Autor: Mihai Negulescu

Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu erau marile speranțe ale României pentru măcar o medalie olimpică la gimnastică.

Cu oasele lor tasate și spatele în piuneze, cei doi s-au mobilizat pentru o ultimă reprezentație de anvergură la Rio.

Însă, niciunul dintre cei doi nu a avut nervii suficient de tari pentru a urca pe podium. Dacă Drăgulescu poate inoca ghinionul, Cătălina Ponor a părut că s-a înmuiat sub presiunea momentului.

Poate și pentru faptul că doar ei au fost reprezentanții unei țări pentru care gimnastica era un sport emblematic. Obișnuiți cu medalii ediție de ediție la Jocurile Olimpice, românii nu s-au trezit nici acum din coșmarul rateurilor de la Rio. Iar gimnastica a completat acest vis urât.

Sub spectrul acestui scenariu horror, până și oasele lui Ponor și Drăgulescu s-au înmuiat. Gimnastul ne promisese o săritură nouă, care nu a mai venit și pe care o așteptăm la ... Tokyo. Da, ați citit bine. Drăgulescu vrea să concureze și în 2020, la 40 de ani.

Pentru Ponor, dezechilibrările de pe bârnă au fost explicat prin karma nefastă. Așadar, oasele s-au înmuiat sub presiune și spirit negativist. Iar gimnastica, rămâne fără medalie din partea experiementaților. Perspectivele sunt sumbre în acest sport, iar federalii se ascund de răspundere.

Respect pentru Ponor și Drăgulescu, pentru performanțele lor trecute și pentru dorința de a ajuta România, dar pentru o medalie la Rio ai nevoie și de nervi de oțel.