REPORTAJ / De pe parchet la catedră: povestea handbalistei Maria Radu, devenită profesoară de educație fizică

Trecerea de la cariera de sportiv de performanță la antrenor nu este deloc ușoară, iar mulți campioni preferă să nu facă acest pas.

Provocările sunt numeroase, iar schimbarea statutului aduce după sine tot felul de întrebări. În plus, responsabilitățile sunt diferite.

Pentru a evidenția cât mai bine trecerea de la o ipostază la cealaltă, am stat de vorbă cu fosta handbalistă Maria Radu, actualmente profesor de educatie fizică pentru ciclul primar, gimnazial și liceal.

Maria Radu a jucat handbal la nivel înalt încă de la vârsta de 17, iar cariera ei s-a întins pe aproximativ două decenii.

Tranziția de la sportiv la profesor de educație fizică a fost „groaznică”, ne spune interlocuitoarea noastră.

„Eram obișnuită cu două antrenamente pe zi. Am avut un program strict vreme de 20 de ani. Automat, schimbarea activității a fost ceva nou. A fost o trecere bruscă. Și din punct de vedere financiar s-a simțit pentru că meseria de profesor nu se compară cu cea de sportiv. În plus, e destul de greu să lucrezi cu copiii”, spune Maria Radu.

 

      Foto: Maria Radu împărtășește din tainele sportului pe care l-a practicat 20 de ani

 

A pus capăt carierei în urmă cu doi ani, din cauza unor probleme la tendonul lui Ahile. „A fost un moment decisiv. S-a întins foarte mult și dacă aș mai fi continuat s-ar fi rupt. Până atunci am mai avut mici probleme, de obicei entorse, dar nimic atât de grav”, ne explică fosta handbalistă.

Maria Radu s-a născut la Băilești, localitatea devenită celebră datorită lui Amza Pellea. A făcut trecerea către seniori la Nitramonia Făgăraș, unde s-a transferat la vârsta de 17 ani și unde a petrecut trei sezoane.

„Îmi aduc aminte și acum primul salariu, de 270 de lei. Am plecat apoi la Arad. Am jucat și la Târgu-Jiu, iar într-un final am venit la București. Mergeam la facultate, la UNEFS, și jucam la Apa Nova”, spune Maria Radu.

Ea a jucat și la Rapid București, iar în sezonul 2003 a cucerit titlul de campioană națională. A fost ultimul titlu pentru echipa alb-vișinie la handbal.

 

                     Foto: Echipa de handbal feminin Rapid, campioană în 2003

 

Au urmat alte experiențe interesante, printre care și un sezon în Spania, în prima ligă. „A fost ceva incredibil pentru mine. În 2007-2008 am jucat la Santander. Toată lumea se purta cu noi extraordinar, avea grijă de noi. Dacă te accidentai la o unghie nu jucai. Aveau grijă să nu-ți lipsească nimic. Făceam deplasările cu avionul, aveam cantonamente de top. A fost foarte frumos”, ne-a povestit fosta handbalistă.

A făcut o pauză pentru a naște, dar a revenit în competiție. Fiul ei, Andrei, s-a născut în 2009, iar Maria Radu s-a întors în handbal, jucând la un nivel competitiv până în 2015. S-a stabilit la Buzău, de unde s-a și retras din activitatea de sportivă.

„După sarcină aveam nevoie de mișcare, am revenit la antrenamente și destul de repede am fost aptă să joc din nou. Apoi am decis să intru în învățămând, am dat titularizarea și iată-mă în postura de profesor”, spune Maria Radu.

Ne vorbește și despre familie și aflăm că soțul ei, Bogdan Iulian Radu, este antrenor de handbal la LPS Buzău, iar copilul lor Andrei face deja tenis.

 

                        Foto: Familia Radu la Maratonul Internațional București

 

Este apreciată de colegi pentru implicare, o dăruire pe care ne-am dori-o din partea fiecărui profesor. Susține că încearcă să le deschidă orizonturile copiilor, să-i implice în cât mai multe activități și să le arate că mișcarea este activitatea care te dezvoltă cel mai bine.

E vorba de starea naturală a umanității. Le predă copiilor numeroase sporturi. De la handbalul pe care îl are în ADN, la rugby, badminton și chiar șah. Încearcă să le capteze atenția cu activități cât mai diversificate. Ne-a explicat, spre exemplu, cum a ajuns să-i învețe pe copii rugby-tag.

„Am o prietenă foarte bună la București care m-a stimulat să mă ocup de asta. Am asistat la niște demonstrații, mi-a plăcut, apoi m-am decis să le arăt și copiilor, să văd cum reacționează. Se aseamănă cumva cu handbalul. Nu e vorba de rugby clasic, nu e neapărat o luptă fizică. Are schimbări de direcție, îți testează gândirea, spiritul de echipă, iar copiilor le-a plăcut. Am format mai multe echipe și chiar am participat la un concurs organizat de Federația Română de Rugby, cu copiii de la Școala Constantin Popescu, din satul Fundeni, comuna Zărnești. Copiii s-au descurcat foarte bine și au câștigat aproape toate meciurile”, ne povestește Maria Radu.

 

Foto: Maria Radu alături de echipa de rugby-tag a Școlii Constantin Popescu (județul Buzău) 

 

Iar micuții o simpatizează. „Doamnă, când mai avem concursuri ?”, e o întrebare pe care o aude frecvent. Discuția alunecă și spre metodele de predare și modelele pedagogice pe care le are. „Au fost mulți oameni de la care am învățat. Mi-a plăcut stilul lui Muși, care avea o exigență aparte. Mi-a plăcut și modul de lucru al lui Vasile Mărgulescu. E vorba de diverse aspecte, pe care le-am extras de la fiecare dintre cei cu care am interacționat: motivare, pregătire fizică și altele".

Este convinsă că meseria de profesor sau antrenor este mult mai dificilă decât ipostaza de sportiv. „Te ia nebunia. De pe margine trăiești diferit și m-am obișnuit greu. Din afara terenului se vede altfel jocul, pentru că nu depinde totul de tine. Însă te captivează. Nu mă văd făcând altceva. Cred că e foarte important să faci ce-ți place, pentru că nu obosești atât de ușor. În plus, stând printre copii, simți că niciodată nu îmbătrânești”, ne spune Maria Radu în încheiere.

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 11 Dec. 2023

Victor Osimhen, de la străzile din Lagos la cel mai bun fotbalist al Africii

 Victor Osimhen a fost desemnat fotbalistul african al anului 2023.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Oct. 2023

Boala jocurilor de noroc, ludopatia. Ce soluții există. Mărturia fotbalistului Fagioli, de la Juventus

 Dependența de jocuri de noroc se naște dintr-o tulburare de comportament, iar aceasta implică dependența de pariuri, loterii și de jocuri de noroc.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.