Islanda, naționala care a cucerit inimile fanilor. Câteva considerații despre fotbalul „ssonilor”

Autor: Pompiliu Constantin

Dacă până acum o lună mulți dintre iubitorii sportului nu prea aveau habar unde este Islanda și cum a ajuns la Campionatul European, recentele performanțe au generat o avalanșă de informații despre „țara focului și a gheții” și pasiunea ei pentru fotbal.

Cu o populație de puțin peste 300 000 de locuitori, adică mărimea unui cartier bucureștean, Islanda a arătat o disciplină tactică uluitoare. Pe lângă siguranța defensivă, caracterizată printr-o lejeritate admirabilă, Islanda a arătat un joc eficient, simplu și perpendicular pe poartă.

În presa de la noi s-a vehiculat ideea că Islanda are doar 100 de fotbaliști profesioniști, însă dincolo de acest aspect, naționala „ssonilor” nu a apărut peste noapte.  Totuși 21 500 de fotbaliști amatori sunt înregistrați la federația islandeză.

Chiar și acest lucru este o performanță, în condițiile în care temperatura în Islanda este un impediment pentru fotbal. Cea mai caldă lună are o medie de 12-14 grade Celsius. În plus, în decembrie, noaptea are 20 de ore, ceea ce înseamnă că fotbaliștii se pregătesc în hangare uriașe, asemănătoare baloanelor de la noi.

„Strákarnir okkar” (Băieții noștri) este un grup cu povești fascinante. Portarul Hannes Halldorsson a fost director de film înainte de a se remarca la Campionatul European. El a realizat videoclipul Islandei pentru reprezentanții țării sale la Eurovision 2012. Heimir Hallgrimsson, unul dintre secunzi, este dentist pe insula Heimaey, unde locuiesc 5000 de oameni și peste un milion de păsări de mare.

Islanda a deplasat în Franța peste 30 000 de fani. Așadar, o zecime din populație trăiește de la fața locului victoriile selecționatei. Cu această ocazie, islandezii au redescoperit spiritul „Þjóðernishyggja” (nebunia unei națiuni), care a depășit „frustrarea și sentimentul de inferioritate pe care-l resimțim din discursul celorlalți”, după cum declară un jurnalist de la Reykjavik.

Combativitatea, inteligența tactică și rigurozitatea sunt câteva dintre principiile sportive pe care islandezii le-au asimilat excelent. Iar acest lucru confirmă faptul că  antrenorii își fac treaba. Islanda are 700 de antrenori de fotbal, iar dintre ei, 70% au licența UEFA B.

Federația de la Reykjavik gândește în perspectivă și s-a preocupat foarte mult și de fotbalul feminin. Până la vârsta de 16 ani, fetele joacă fotbal împreună cu băieții, astfel că nu întâmplător naționala feminină de fotbal se află pe locul 16 în ierarhia FIFA, cu 20 de locuri peste România. 

Așadar, într-un spațiu ostil fotbalului de performanță, islandezii s-au adaptat și au construit un proiect sustenabil (ca să folosim unul dintre clișeele politicianiste ale lui Răzvan Burleanu). Islanda pierdea în anii 60 la diferențe de 8-10 goluri, iar în 2004, Anglia i-a administrat un 6-1. Între timp, micuța națiune s-a maturizat, a construit 11 stadioane indoor, a școlit sute de antrenori și a responsabilizat fiecare persoană implicată în acest sport. S-a calificat în sferturile Campionatului European învingând selecționata ce reprezintă cel mai scump campionat al lumii.

Ce paradox !

Un paradox care însă privit retrospectiv arată preocupare, strategie pe termen lung și onestitate față de un domeniu care te poate răsplăti și te poate elibera emoțional, fotbalul.