Clubul sau naționala? Banii sau faima?

Autor: Valentin Maier

Naționala României la fotbal și problema ei de a nu avea toți jucătorii solicitați la lot a intrat în ultimile zile pe un tărâm în care fiecare își dă cu părerea. O fac și eu acum și adaug și câteva flashback-uri și update-uri din handbal și tenis, în relație cu problema naționalei.


Intro
Totul a început cu refuzul echipei de fotbal Steaua de a trimite jucători în cantonamentul pe care naționala îl organizează în vederea pregătirii meciurilor de la Campionatul European de Fotbal din Franța. Pe seama acestei decizii au fost exprimate mai multe puncte de vedere pe care o să le amintim.
Dacă cineva se așteaptă să ofer soluții, să înclin într-o parte sau alta, către națională sau cluburi, va fi dezamăgit, pentru că nu o s-o fac. O să despic însă puțin problema.


Problema cu naționala e problema cu națiunile. Și una și alta sunt construcții artificiale, de secol XIX. Fără a duce discuția în derizoriu, înainte de a fi româncă/român ești om, pe urmă ești femeie/bărbat, astăzi poate mai ești și altceva (!?), totul este discutabil, totul este relativ, demistificat, desacralizat. Conceptul de religie, familie, sex, normalitate, sensul vieții nu au fost niciodată puse simultan și atât de intens în dezbatere decât se întâmplă acum. A venit momentul reprezentării sportive la nivelul naționalei.


Banii
Ideea care mi se pare cea mai interesantă de dezvoltat este că trebuie ținut cont de faptul că toți jucătorii convocați la naționala de fotbal, evoluează la propriile cluburi, sunt angajați acolo, de acolo își primesc salariile și prima lor responsabilitate merge către cluburi. Sigur, banii pot veni și de la națională, inclusiv din calificări la campionate europene/mondiale, de la calificări în fazele superioare ale acestor competiții etc., dar fiecare se gândește mai întâi la el și la lucrurile cele mai apropiate de el. Și înainte era la fel, dar îmi pare că înainte raționamentul afecta cum evoluai la națională, nu și decizia de a veni la națională. E o diferență, care astăzi este în discuție.
A fi selecționat la națională, fie și pentru un meci amical sau stagiu de pregătire era o realizare asemănătoare unui atu/tronf la jocul de cărți: nu mai conta că evoluai la club, că erai semi-accidentat, proaspăt căsătorit (!) etc. veneai la națională. Cum evoluai pe urmă, în fine, sunt detalii. Astăzi, a rămas o mândrie să fii selecționat la națională, dar asta nu înseamnă că și dai curs invitației.


Ce este de făcut?
Unele soluții au fost propuse, unele puncte de vedere au fost făcute cunoscute publicului. Trecem în revistă o parte dintre ele. Comitetul Executiv al FRF nu discută refuzul Stelei de a trimite jucători la națională, Rednic spune că doar ,,fraierii vin la acțiuni, șmecherii merg direct la Euro”, Reghecampf spune că Iordănescu a refuzat propunerea de trimitere a jucătorilor săi și a refuzat pe urmă alți jucători, Iordănescu declară că spusele lui Reghecampf din ultima perioadă sunt doar pentru a evita sancțiunile, alte echipe le așteaptă împotriva Stelei și multe alte păreri și opinii. Și cluburile își desfășoară în această perioadă propriile cantonamente, deci adevărul este pe undeva la mijloc și trebuie găsit un (dificil) răspuns la întrebarea: cine primează cluburile sau naționala?


Cazul Naționalei de handbal feminin
Nu tocmai un diferend între cluburi și națională, dar important de punctat. Să ne întoarcem preț de o lună și ceva în timp. În centrul atenției: naționala de handbal. După ce handbalistele noastre au început să piardă câteva meciuri bune la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Danemarca (decembrie 2015), au început să apară criticile. Multe au fost serioase, argumentate, firești. Altele au fost pripite, superficiale, jignitoare. Și atunci a venit inspirația: ,,Pentru cine luptăm noi?”, ,,Pentru noi!”. Acesta a fost strigătul de luptă al handbalistelor noastre la final de time out-uri. Bineînțeles că pentru ,,noi”, adică pentru ,,ele”, nu pentru noi, pentru România. Handbalistele au confirmat în declarații, ,,citind” printre rânduri, cum se spune, altele au afirmat tranșant, dar pe urmă au nuanțat, că acel pentru ,,noi”, includea nu doar handbalistele prezente, ci și pe cei care au crezut în ele (nu și restul românilor, cei negativiști, cunoscuți în folclor drept ,,gică-contra”/,,hateri”).

Foarte ,,corect”. La fel de oportun ar fi fost și doar pentru ,,ele”. Premisa unui lucru bine făcut este să fii mulțumit în primul rând tu de ceea ce faci. Să știi că dai totul pe teren, să știi că lupți pentru tine, apoi pentru echipă, pentru suporterii din arenă, pentru națională etc. E o întreagă înlănțuire, care bineînțeles poate varia de la jucătoare la jucătoare (unele nu se menajează, uită de ele, pentru națională, altele pentru bani). Până la urmă sunt unele calcule pe care fiecare și le face cu propria viață, altele sunt calcule sportive. Oricum, handbalistele au luptat pentru ele, au fost o echipă, au jucat excelent, au avut un rezultat deosebit. De pe urma lui cu toții ne-am bucurat, mulți au câștigat. Unele jucătoare, nu de la noi, dar de la alte naționale, au perfectat noi transferuri etc. România a fost medalitată cu bronz la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Danemarca, o performanță foarte bună, un motiv de faimă, pentru jucătoarele prezente și viitoare. Palmaresul și faima unei naționale se construiesc în timp.


Faima
Faima nu ține de foame? Sau o face? În orice caz, chiar dacă naționala aduce bani în buzunarele tuturor, de la federație la jucători și terți, cel mai mult oferă jucătorilor faimă. Faima de a fi selecționat, de a juca bine, de a avea performanțe. O vizibilitate uriașă pentru jucători care astfel le aduce șanse de a fi mai departe recrutați, ,,headhunt” ar spune unii, de alți angajatori, cluburi. Sportul are o vizibilitate mare, este o întrecere publică și uneori uităm că de fapt cei care iau parte la el sunt angajați și angajatori, cu drepturi și responsabilități. Sportivul este o persoană publică, este un model cu sau fără voia lui pentru populație. Trebuie să fie responsabil în tot ceea ce face, puțin mai mult decât fiecare dintre noi, indiferent de gradul de vizibilitate pe care îl avem. Sunt diferență între un sportiv ce evoluează într-un joc în echipă și unul individual cu probleme aferente și nuanțe noi în problema reprezentării naționale (lipsa unui jucător într-o echipă poate conta mai puțin). Dar le păstrăm pentru alte discuții.


Faima este bună și ea, unii plâng cu adevărat la intonarea imnului, alții se manifestă altfel, pe unii nu-i interesează prea mult (avem cazuri probate?), unii se dau loviți când aud de națională, alții uită de tot și toate când aud de națională (iau prea în serios conceptul?) și uneori trec peste calculele hârtiei și ating performanțe răsunătoare (orice lucru e bun dacă te motivează să ai performanțe?). Ajungem să avem din ce în ce mai puțin câteva moduri de raportare la națională, ci mai multe moduri individualizate de a gândi (și dacă așa a fost tot timpul, cu siguranța că de abia acum percepția s-a schimbat, pentru că este mai prezentă această situați). Rămânem cu o fărămițare a conceptului de națională.


Ar trebui să fie o rușine că nu vii la națională? Ai o responsabilitate față de națională? Discuțiile sunt mai grele aici. Statul român, într-un fel sau altul, a asigurat educația și sănătate și alte servicii, poate nu la un nivel satisfăcător de fiecare dată, dar le-a asigurat, și cu toții trebuie să fim recunoscători și să întoarcem acest serviciu, într-o măsură mai mică sau mai mare, după posibilități. Mi se pare normal să dai curs invitației de a veni, de a juca la maximum pentru Națională, dar nu trebuie să fie o obligație. Faima României poate fi asigurată și prin performanțele pe care un club sportiv le are în plan internațional (vezi situația din handbal, CSM București și HCM Baia Mare, cluburi cu multe străine decisive pentru evoluțiile excelente din arena sportivă internațională pentru aceste cluburi românești). Plus că astăzi o națională prin practica naturalizărilor a schimbat mult optica de a gândi față de responsabilitățile ,,istorice” ale unui cetățean față de stat, față de valoarea unei națiuni (vezi naționalele de tenis de masă ale unor țări europene, ,,pline ochi” de jucătoare asiatice) etc.


Ultimele știri în domeniu, vorbesc despre o stare de sănătate dificilă pentru Cristina Neagu în perspectiva jocurilor pe care naționala de handbal le va juca în Danemarca în turneul de calificare la Jocurile Olimpice, dar și despre Simona Halep care în ciuda problemelor de sănătate vine la națională în perspectiva meciurilor din FedCup. Și câte discuții nu au fost despre prezența ei, mai bine zis absența ei de anul trecut.


Am spus la început că nu o să dau soluții la problema dintre cluburi și națională. Am mințit. Mă rezum însă la o soluție primară: fiecare să-și facă treaba la propriul club, pentru el/ea, pentru club și apoi, dacă se simte capabil și are cum, pentru națională, doar să se gândească la suporteri, la faptul că poate fi considerat un model pentru mulți-alții. Nu există oameni de neînlocuit și asta o spunea chiar De Gaulle, nu tocmai un ,,neica-nimeni”.

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 16 Mar. 2024

Lazio, un butoi cu pulbere: Immobile, atacat de fani; clubul s-a solidarizat cu el, dar Lotito îl critică

 Demisia antrenorului Maurizio Sarri a fost doar aperitivul la Lazio. 

Autor: Nicolae Comănescu / 15 Mar. 2024

Editorial / Pedrazzini, alegerea bizară a FRF pentru naționala de fotbal feminin a României

 Federaţia Română de Fotbal l-a schimbat pe Cristian Dulca din funcția de selecţioner al naţionalei de fotbal feminin a României cu Massimo Pedrazzini.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.