Un caracter deosebit a spus „Adio" tenisului de primă mână. Lleyton Hewitt / Retrospectivă

Autor: Emanuel Sărmăşan, Alex Pavel

 Dragi iubitori ai tenisului, Ziarul de Sport vă propune povestea unui tenisman de mare valoare în istoria acestui sport. Mereu îmbrăcat în „alb", simbol al purității, așa avea să arate și tenisul prestat de australianul Lleyton Hewitt. Cu o alură de zeu și cu un joc bine definit, inteligent, Hewitt s-a remarcat întotdeauna prin varietatea sa tactică. În urmă cu câteva zile la proba de simplu din cadrul Open-ului Australian am asistat cu toții la un moment important. Lleyton își anunțase retragerea în cazul unei înfrângeri aici, lucru care avea să se întâmple în fața spaniolului David Ferrer (locul 8 ATP). Ibericul a defilat în fața fostului număr unu mondial, impunându-se lejer în trei seturi cu 6-2, 6-4, 6-4. Timp de 2 ore și 34 de minute publicul australian a urmărit pentru ultima dată evoluția eroului lor.

Lleyton Hewitt s-a născut la Adelaide în „partea sudică" a Australiei. Lleyton provine dintr-o familie cu sportivi de mare tradiție. Spre exemplu, tatăl său Glynn a fost jucător de fotbal australian, în timp ce mama sa un bun psiholog. Acesta va cunoaște regulile fotbalului australian sau „Aussie Rules", așa cum i se mai spune, încă de la o vârstă fragedă. La doar 13 ani, Hewitt va lua decizia importantă de a-și construi o carieră solidă în tenis. Cariera sa a început în 1998, devenind cel mai tânăr jucător care debutează într-un turneu ATP. Talentul său precoce și pasiunea pentru tenis e asemănătoare cu cea a surorii lui, Jaslyn Hewitt și ea antrenoare de tenis. După ce a fost bursier al Institului Australian de Sport și a absolvit cu bine Colegiul „Immanuel", australianul credea din ce în ce mai mult în forțele lui proaspete.

Pe vremea junioratului micul australian deținea deja un număr total de 44 victorii, respectiv 19 înfrângeri. În concluzie, Lleyton a confirmat de atunci ca va fi un tenisman cu un potențial uriaș. În proba de simplu a urcat până pe locul 17 ATP în 1997, urmând ca la dublu să impresioneze cu o poziție excelentă (13). În anul 2000 Hewitt va face echipă în proba de dublu mixt cu belgianca Kim Clijsters (viitoare cvadruplă campioană de Mare Șlem). Pe parcurs Kim va deveni o foarte bună prietenă cu Lleyton în afara terenului de joc, ei având o relație specială. La Wimbledon cei doi au ajuns până în ultima fază competițională, unde n-au mai putut să oprească perechea americană formată din Kimberley Po și Donald Johnson. Ceva mai târziu, australianul câștiga la „Flushing Meadows" primul său titlu major în acel an, alături de companionul său Max Mirnyi. Un aport deosebit l-a avut și antrenorul său Justin Newlan, cu ajutorul căruia a intrat în istoria tenisului prin faptul că a devenit cel mai tânăr sportiv (la 19 ani și șase luni) care câștiga un turneu de Mare Șlem la dublu în acea epocă. 

Tot la sfârșitul acelui an, Hewitt devenea cel mai necopt tenisman în istoria ATP care s-a calificat la „Tennis Masters Cup" (Texas, S.U.A). În prezent acest turneu și-a transformat organigrama și denumirea în „ATP World Tour Finals", găzduit începând cu 2009 de capitala Regatului Unit, Londra.

2001 a fost anul în care Hewitt a început solid prin evoluția sa superbă la turneul de casă din Sidney. A urmat seria imbatabilă de la Londra (în turneul Queen's Club), precum și la 's-Hertogenbosch (Olanda - capitala provinciei Brabantul de Nord). Dar cel mai reprezentativ moment a fost acela când a capturat primul său titlu de Mare Șlem în proba de simplu la US Open, învingându-l pe numărul unu mondial, Evgheni Kafelnikov în semifinale. „Marele Zid Chinezesc" pentru Hewitt era cvadruplul campion Pete Sampras, uriașul favorit de la acea ediție a Open-ului American. Lleyton i-a pus capac, ca să folosim o expresie din baschet. Agassi suporta o înfrângere total surprinzătoare iar Hewitt se încorona cu primul succes notabil din carieră la proba de simplu.     

Lleyton încheia anul cu un bilanț de șase titluri, după ce la Mastersul de la Sidney și-a adjudecat toate victoriile în grupă, urmând ca în finală să-l devanseze pe francezul Sebastien Grosjean, victorie uriașă care îi aducea satisfacția de a termina pe primul loc în ierarhia ATP. 

Trecem mai departe prieteni, iar următorul an 2002 avea să fie unul consistent pentru australian, fiind de neoprit la San Jose, Indian Wells și Queen's Club, toate câștigate dintr-un singur foc.  Lleyton a cucerit fantastic al doilea său titlu la simplu în carieră și nu oriunde, ci în faimosul decor de la Wimbledon. Cu siguranță, cei care au îndragit tenisul și au trăit intens alături de transmisiunile Eurosport, își mai aduc aminte de acea finală jucată de Hewitt împotriva argentinianului David Nalbandian, originar din Cordoba. Pe durata acelui turneu australianul a pierdut doar două seturi, poate pentru unii e de necrezut, dar acea victorie ne-a demonstrat faptul că nu doar cei care servesc impecabil sau care execută diverse procedee, folosind voleul cu precădere sunt învingători. Nu, Hewitt pare un erou din mitologia greacă, din Legendele Olimpului, cel care ne-a demonstrat faptul că se poate câștiga un Mare Șlem și cu un joc ajustat din spatele liniei. E adevărat, mulți dintre voi veți zice, pai și ce-i atâta de greu să joci defensiv?

Ei bine, nu e vorba de asta prieteni. Lleyton a fost un mega-atlet pentru a putea returna mingi din spatele liniei, pentru că de acolo poate veni și contrapunctul, care mai departe poate fi câștigător. Aversarul va fi surprins cu ușurință. Practic, de acolo tenisul și-a schimbat viziunea în timp. După cum bine ați observat loviturile au căpătat mai multă lungime, adâncime. Foarte multe puncte se obțin spectaculos în cross sau în lung de linie. Acest tip de joc nu necesită doar capacități fenomenale din punct de vedere defensiv, ci și o multitudine de idei în plan tactic. Hewitt juca inteligent de fiecare dată, avea lovituri tăioase, scurte, doar când trebuia! În fond execuțiile sale erau rapide, își dorea să tranșeze rapid situația. Din punctul nostru de vedere, australianul a avut cel mai fluid joc al său pe iarbă. Racheta sa era o extensie ușoară a corpului său. De aceea, Hewitt a fost primul „baseliner" care a câștigat un turneu de Grand Slam, de la Andre Agassi din 1992.

Pentru al doilea an consecutiv, Lleyton încheia într-o manieră strălucitoare la locul de onoare. Într-un final acesta se va califica la Mastersul din Shanghai unde îi va arăta o lecție de tenis ibericului Juan Carlos Ferrero, în ultimul episod al turneului, lucru care l-a ajutat enorm în pivința menținerii pe prima poziție ATP.   

În 2003 Hewitt a trecut de Gustavo Kuerten (un fost număr unu mondial în ierarhia ATP), la Indian Wells. Aflat în postura de campion în exercițiu, Hewitt avea să înregistreze un rezultat groaznic la Wimbledon-ul din acel an. Croatul Ivo Karlović l-a eliminat pe „deținătorul" trofeului. Hewit a devenit primul campion în „era open" care pierdea inexplicabil în primul tur. După înfrângerea de la Wimbledon situația nu avea să se limpezească mai deloc, deoarece australianul a pierdut în finala turneului din Los Angeles, apoi în cel de al doilea tur de la Mastersul din Montreal și bineînțeles la Cincinnati. Lucrurile n-au mers bine pentru Hewitt, care părăsea Open-ul American încă din sferturile de finală, împotriva lui Juan Carlos Ferrero. Singurul lucru memorabil din acel an rămâne Cupa Davis câștigată de echipa Australiei. Component de bază și nelipsit din cadrul acestei grupări a fost și Lleyton Hewitt care pe finalul acelui an a pus șapte kilograme în plus datorită tensiunii negative acumulate.

În 2004 Hewitt îmbătrânea, jocul lui fizic producea fisuri care urmau să ducă la accdidentări și la părăsirea rapidă a unor turnee destul de importante. La Australien Open Lleyton și-a încheiat misiunea în cea de-a patra rundă, când elvețianul Roger Federer îl elimina pe unul dintre favoriții la titlu. Argentinianul Gaston Gaudio i-a creat momente grele lui Hewitt, învingându-l în sferturile de finală de la Roland Garros. Tot în sferturi, dar de această dată la Wimbledon a pierdut în fața aceluiași Roger iar istoria se repeta oarecum ca în partea de început a anului. La US Open australianul s-a mobilizat ceva mai bine și a ajuns până în finală, unde s-a ciocnit din nou de Federer. O finală excepțională care a lăsat în memoria spectatorilor australieni picături de tristețe:

Conform unui comunicat oficial ProSport: „În 2004, în finala US Open-ului, << Federer reuşeşte o adevărată operă de artă, nepermiţându-i jucătorului australian să obţină în 17 minute decât 5 puncte. Când, la scorul de 0-6, 0-2, Hewitt reuşeşte să câştige primul său game, publicul de pe stadionul Arthur Ashe este în picioare, aclamându-l >>  Roata se întorsese şi chiar dacă Hewitt revenea în set, Federer punea propteaua şi îşi păstra întâietatea, cu un 7-5. << Dacă ar fi reuşit să egaleze la seturi, meciul ar fi fost cu totul altfel >> admitea Federer la un moment dat. Dar apoi, << orice urmă de opoziţie din partea lui Hewitt fusese spulberată >> Hewitt a fost ironizat, luat la mişto, terfelit în presă, pentru că devenea doar al doilea jucător din istorie care pierdea finala US Open-ului cu două seturi albe, de 0-6. Federer işi luase prima revanşă după eşecul din frigiderul lăsat deschis de australieni în Cupa Davis, pe acelaşi teren australian, chiar de Ziua Australiei, învingându-l în Openul Vesel pe Hewitt. Cu finala de la US Open, se aduna deja un şirag cu patru meciuri luate de Federer, fiecare cu câte un set la zero. Însă spiritul lui Hewitt era înfrânt abia după US Open."

În 2005, Roger Federer lansa altă lovitură de grație în tenisul profesionist, rulând la cel mai înalt nivel, lucru imposibil pentru Hewitt de a ține pasul noilor vulpi tinere care veneau din spate. Lleyton îl seconda pe „Fed" în clasamentul ATP, dar acesta rămăsese departe în zare din punct de vedere al punctelor strânse. Australianul avea în cont mai puțin de jumătate de puncte din zestrea elvețianului, iar Nadal sosea hotărât și îl înhăța cu mare poftă. Atențiune prieteni! Fiul său, Cruz e un fan fidel al lui Rafa.     

În 2006, Leyton Hewitt a ajuns în două finale în prima parte a sezonului, ambele pe tărâm american, la San Jose, pierdută în faţa tinerei speranţe la acea vreme, britanicul Andy Murray şi la Las Vegas, când a cedat în faţa lui James Blake, o altă stea a tenisului retrasă din activitate. Victoria de pe iarba de la Queen’s a reprezentat cel mai bun rezultat din acel sezon. Totodată, triumful de la Londra a fost al 25-lea al carierei pentru legena australiană. Performanţele din turneele de Grand Slam au ezitat să apară, cele mai bune performanţe fiind două sferturi de finală, la Wimbledon şi US Open.

Anul 2007 a reprezentat al zecelea an consecutiv în care Hewitt şi-a adjudecat cel puţin un titlu ATP. De această dată succesul a venit la Las Vegas, după o finală cu austriacul Jurgen Melzer. Fără a mai avea aceeaşi evoluţie încântătoare, australianul nu a pătruns niciodată între cei mai buni opt jucători într-un turneu de Mare Şlem în sezonul 2007.

În anul 2008, Hewitt a obţinut victoria cu numărul 500 în carieră. Cel mai bun rezultat a fost sfertul de finală de la Queen’s, pierdut în faţa lui Novak Djokovici. A ajuns de două ori în optimi în turneele de Mare Şlem, la Australian Open şi Wimbledon.

Sezonul 2009 a reprezentat revenirea în top 20. La Houston, Hewitt a câştigat al 27-lea turneu al carierei, după o finală câştigată împotriva lui Wayne Odesnik. Sfertul de finală de la Wimbledon, pierdut în faţa lui Andy Roddick, în cinci seturi a fost cel mai important rezultat în turneele de Mare Şlem.

În 2010, Hewitt a câştigat al 28-lea turneu al carierei, pe iarbă, la Halle, după o finală câştigată împotriva lui Roger Federer. Turul patru atins la Melbourne şi Wimbledon a fost cea mai bună performanţă a anului în Grand Slam-uri.

Anul 2011 a însemnat începutul declinului pentru dublul campion de Mare Şlem. Fără vreo semifinală jucată, Hewitt a incheiat anul sub standardele sale, cu doar 14 victorii obţinute în circuit.

Sezonul 2012 a fost ceva mai bun ca precedentul pentru Hewitt, care a jucat o finală, la Newport, pierdută în faţa lui John Isner. Optimile de finală atinse la Australian Open au reprezentat cea mai bună performanţă a anului în turneele de Mare Şlem.

Anul 2013 a adus cinci victorii în faţa unor sportivi din top 10 ATP şi speranţa pentru o revenire în topul tenisului masculin. Hewitt a jucat o singură finală, la Newport, pierdută în faţa lui Nicolas Mahut şi alte două semifinale, la Queen’s şi Atlanta.

În 2014, australianul a câştigat ultimele două trofee ale carierei, la Brisbane şi Newport. La Brisbane, Hewitt a obţinut ultima mare victorie din carieră, în faţa lui Roger Federer, chiar în finala turneului.

În anul 2015, Hewitt a mai obţinut doar patru victorii în circuit şi o retragere părea iminentă. Aceasta a venit chiar la turneul de casă, Australian Open, în ediţia de anul acesta. Meciul disputat împotriva lui David Ferrer în turul doi a fost ultimul din carieră pentru unul dintre cei mai mari jucători australieni din ultimul timp.

Roger Federer şi Andy Roddick au fost cei mai importanţi rivali din cariera australianului. Împotriva elveţianului, Hewitt a disputat 27 de meciuri, pierzând 16 din ultimele 18·întâlniri directe. Contra lui Roddick, acesta a jucat de 14 ori, câştigand şase din primele şapte întâlniri.

În continuare, vă prezentăm o listă cu toate trofeele căştigate de Hewitt în carieră, 30 la număr:

2014:

Newport (Outdoor/Grass)
Brisbane (Outdoor/Hard)

2010:

Halle (Outdoor/Grass)

2009:

Houston (Outdoor/Clay)

2007:

Las Vegas (Outdoor/Hard)

2006:

London/Queen's Club (Outdoor/Grass)

2005:

Sydney (Outdoor/Hard)

2004:

Long Island (Outdoor/Hard)
Washington (Outdoor/Hard)
Rotterdam (Indoor/Hard)
Sydney (Outdoor/Hard)

2003:

ATP Masters Series Indian Wells (Outdoor/Hard)
Scottsdale (Outdoor/Hard)

2002:

Tennis Masters Cup (Indoor/Hard)
Wimbledon (Outdoor/Grass)
London/Queen's Club (Outdoor/Grass)
ATP Masters Series Indian Wells (Outdoor/Hard)
San Jose (Indoor/Hard)

2001:

Tennis Masters Cup (Indoor/Hard)
Tokyo (Outdoor/Hard)
US Open (Outdoor/Hard)
's-Hertogenbosch (Outdoor/Grass)
London/Queen's Club (Outdoor/Grass)
Sydney (Outdoor/Hard)

2000:

London/Queen's Club (Outdoor/Grass)
Scottsdale (Outdoor/Hard)
Sydney (Outdoor/Hard)
Adelaide (Outdoor/Hard)

1999:

Delray Beach (Outdoor/Hard)

1998:

Adelaide (Outdoor/Hard)

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne citiți zilnic și să ne urmăriți pe Facebook sau Twitter ! www.ziaruldesport.ro încearcă să vă aducă în fiecare zi cele mai importante știri, analize, editoriale, reportaje și interviuri din lumea sportului.