Reportaj / Pasiune pentru cai la Ferma Jack: incursiune în lumea ecvestră a lui Paul Pop

Autor: Emanuel Sărmășan

Ziarul de Sport continuă seria demersurilor inedite și vă propune o incursiune în universul hipic, care atrăgea atenția elitelor în perioada interbelică, dar care și-a pierdut treptat din popularitate din varii motive. În încercarea de a relansa acest sport pasionant, Emanuel Sărmășan a stat de vorbă cu unul dintre marii iubitori și pasionați de cai. Numele său e Paul Pop, alias Jack, un personaj cu o activitate remarcabilă în domeniul hipic.

„Pe lângă plăcerea de a domina un animal de 400 de kilograme, calul este mai bun, mai prietenos și mai generos decât mulți oameni. Un cal nu te tradează. El este partenerul omului, atât în timp de pace, cât și în timp de război. Amintiți-vă de Shakespeare : dau un regat pentru un cal… “, declara fostul comentator sportiv Cristian Țopescu într-un interviu pentru TVR. Această legătură trebuie să fie bazată în primul rând pe încredere și solidaritate.

Există mai multe rase de cai, iar printre cele mai cunoscute sunt Lipițan, Holsteiner, Hanoverian, Pur Sânge Englez, Andaluz sau Frizian, denumit și „Perla neagră olandeză”. Toate acestea au fost folosite din cele mai vechi timpuri (1600-1800) de către gărzile arhiducilor din fosta casă imperială a Austriei. La Viena e cel mai mare centru de dresaj din lume. Acolo se pune foarte mult accent pe rasele Andaluz și Lipițan, pe linie spaniolă, de unde vine și influența acestei școli.

Ferma Jack, rezultatul unei pasiuni din copilărie

Ne întoarcem reflectorul povestirii către crescătorul nostru și locul său de activitate. Ferma Jack e situată în județul Bistrița-Năsăud, la ieșirea din cartierul Unirea, spre comuna Livezile, în zona cunoscută “Cotu’ Iadului”. Paul Pop a avut nevoie de multă răbdare și ani de muncă ca să-și vadă visul îndeplinit, și anume acela de a avea cai de rasă și de a participa la concursuri importante în toată țara și peste hotare. A avut această dragoste sufletească față de cai, încă de mic copil, deoarece părinții lui obișnuiau să crească câte doi sau trei cai.

Paul s-a născut cu atracția și iubirea față de aceste animale superbe. El povestește cu multă seninătate despre cum mergea de multe ori cu ei prin pădure, cum îi spăla și cum îi dichisea cu propriile lui mâini încă din copilărie. Atunci s-a conturat dorința arzătoare de a performa cu aceștia, de a putea achiziționa noi rase din Ungaria, Slovenia sau Cehia.

Ferma sa se ridică la înalte standarde occidentale. Construcțiile masive din lemn se văd încă din depărtare. Pentru a construi din temelii o astfel de fermă, ambiția și truda au reprezentat doi factori esențiali. Paul se mândrește cu 15 exemplare cabaline. Rasa preferată de acesta e Lipițan, dat fiind faptul că e un cal foarte inteligent, echilibrat și cu o alură aristocratică. Mai mult decât atât, lipițanul e reprezentantul celei mai vechi rase moderne de cai din Europa, cu o istorie îndelungată de peste 400 de ani.

Lipițanul, din Slovenia la Bistrița-Năsăud

Totul a început în anul 1580 când la ordinul Arhiducelui Carol al II-lea s-a înființat o nouă herghelie, într-o localitate din Slovenia numită Lipizza, la acea vreme, (acum Lipica), care se afla sub dominația Imperiului Austro-Ungar. Obiectivul a fost acela de a crea o nouă rasă de cai cu o alură asemănătoare calului Andaluz. Din cauza faptului că toți caii de origine spaniolă erau la mare căutare, spaniolii au sesizat din timp aceste interese și au interzis exportul lor. Factorii care l-au determinat pe Arhiduce să cantoneze herghelia în acest loc au fost clima, vegetația și solul asemănătoare cu cele din Andaluzia, condițiile de creștere fiind clar aceleași.

Calul lipițan e folosit adesea în probele de dresaj, la Viena în cadrul Înaltei Școli Spaniole de Călărie, dar și în concursurile ecvestre, la atelaje sau la sărituri peste obstacole. Contrar prejudecăților, acesta nu e un cal alb pur. Caii de culoare albă au pielea roz și ochii albaștri. Un lucru interesant, caracteristic acestei rase, e faptul că majoritatea mânjilor se nasc negri, mult mai târziu, la maturitate, aceștia vor deveni albi. Există și exemplare de culoare neagră sau murgă. Sunt la mare căutare cele de culoare neagră, pentru că au un procentaj mic de răspândire 10-15%. Lipițanii sunt probabil, cei mai ambițioși și ascultători cai. „Nu e ușor deloc să lucrezi cu o asemenea rasă de cai, mai ales cu cei de tip sport, pentru că au nevoie de multă muncă, atenție și experiență din partea stăpânului”, a confirmat Paul Pop.

Antrenament cu Jack și caii săi

Paul ne-a invitat la o sesiune de antrenament, care pregătește caii treptat pentru Cupa Mondială din Ungaria, la disciplina atelaje. Competiția are loc în luna august, chiar în Budapesta. Întâlnirea cu Paul ne-a oferit răspunsuri la multe curiozități. Am discutat cu el despre cât de mari sunt sacrificiile și eforturile care trebuie făcute pentru a avea rezultate și pentru a fi cunoscut în această lume ecvestră.

Paul, alias Jack, s-a bucurat de numeroase realizări pe parcursul acestor opt ani. Un bun exemplu este clasarea de pe locul patru, de anul trecut, în cadrul unei etape a Campionatului Național de Atelaje, la Herghelia Beclean. La ediția din acest an, care a fost una jubiliară, pentru că s-au sărbătorit 25 de ani de la înființare, „Jack” a reușit să urce pe podium (foto mai jos).

Înainte de a porni la drum, în micul său birou mi-am delectat privirea cu numeroase trofee, dar și cu frumoasele decorații primite de cai. După acest moment, facem cunoștință și cu cei doi cai. Ambii sunt masculi, aceeași rasă: lipițan de culoare neagră, tip sport. Cel din dreapta rudei (oiștei) are 10 ani și a fost achiziționat din Ungaria. Cel din stânga rudei e un cal pe linie spaniolă din Slovenia. Acestea sunt rezervele pentru Cupa Mondială. Cealaltă pereche de cai (Khalifa și Silver) se află în localitatea Vecsés, Ungaria. Sunt antrenați la ferma unui mare crescător, József Dobrovitz, care are nu mai puțin de 120 de exemplare.

A participat la numeroase Campionate Mondiale. În Franța, la Caen, a obținut locul trei pe echipe alături de Amadeus. În 2012 s-a clasat în top five alături de al său cal, Bandios, urmând ca în 2013 să apară din nou în primii 5, de această dată cu un alt exemplar, numele său fiind Conversano V125. Fiul său, care-i poartă numele cu succes, e de asemenea, un driver redutabil. Majoritatea concursurilor la care au participat au fost regionale.

Revenim la mica noastră aventură din acea zi. Antrenamentul a constat în parcurgerea unui drum special aflat chiar sub pădure, în comuna Livezile. Acolo am văzut un spațiu amenajat pentru dresaj, unde Paul vine adesea și își pregătește căluții. De această dată, a fost o simplă plimbare la pas sau la trap.

„E foarte important ca ei să cunoască orice se petrece în jurul lor, să vadă tot ce se mișcă. Să se obișnuiască cu anumite lucruri străine. Pentru caii de tip sport orice culoare stridentă sau luciu reprezintă un pericol, o teamă. De aceea, la fiecare concurs ecvestru sunt introduse pe traseu acele gropi cu apă. Încrederea joacă un rol primordial, calul trebuie să cunoască cu exactitate fiecare comandă pe care tu i-o adresezi. De asemenea, el mai trebuie să știe că ești stăpânul lui, în adevăratul sens al cuvântului. Degeaba ești cel mai bun prieten al său pentru că în momentele cheie, când nu te aștepți, acesta te poate taxa. Un astfel de exemplar Lipițan are o greutate de 500 kilograme, eu am 120 de kilograme, în concluzie trebuie să-i arăt cine e șeful, în momentele de nervozitate. După cum vezi, ei își doresc să meargă tot mai tare, pentru că automat corpul se încălzește, efortul crește constant, iar ei vor să depășească o anumită limită”, ne explică „Jack” cu multă pasiune.

Am vrut să aflu mai multe lucruri referitor la cei doi cai, la modul lor de pregătire și la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a te putea prezenta cu ei în concursuri de anvergură. Paul e un om sufletist și răspunde cu multă plăcere tuturor chestiunilor.

“Diferența de vârstă dintre cei doi e una mică, de doar un singur an. În cazul în care apare o problemă la Cupa Mondială și se accidentează un cal, eu trebuie să-l înlocuiesc cu unul dintre cei doi. Pe cel din dreapta oiștei a fost necesar să-l sterilizez, tocmai din cauza faptului că la concursuri eu trebuie să impun un respect deosebit alături de companionul meu. Acesta nu are voie să scoată sunete, toate mișcările trebuie să arate elegant și silențios. Mai ales în probele de dresaj unde juriul are cele mai multe pretenții. De aceea, comenzile pe care le adresez cailor trebuie să fie foarte discrete, doar dintr-o simplă mișcare a degetelor. În momentul când te uiți la un driver nu are voie să se observe nimic. Ori altfel poți risca penalizarea, scăderea notelor sau chiar eliminarea”, ne spune Paul.

El insistă pe faptul că ascultarea trebuie însușită de cai, dar afirmă că rolul determinant în această relație este dețnut de instructor sau de jocheu.

„Depinde foarte mult de prestația ta și de modul cum îi faci pe proprii tăi căluți să te asculte. Tu trebuie să conduci, niciodată nu ai voie să te lași condus de aceștia. După cum vezi, la săriturile peste obstacole se întâmplă exact la fel. Jocheul are un bici mult mai scurt, iar printr-o ușoară atingere poate să-l atenționeze pe cal, el trebuie să-l stăpânească. Caii trebuie să-ți câștige încrederea!

Dar marea datorie depinde numai și numai de tine, dacă le simți fiecare mișcare, orice lucru care nu le place sau le creează un discomfort. În acel moment, trebuie să acționezi imediat, pentru că tot ce ai lucrat într-o săptămână cu ei, la antrenamente, se poate duce pe apa sâmbetei. Timbrul vocal pentru ei rămâne același, dar dacă ei te simt nervos și începi să faci mișcări bruște, să devii agresiv atunci mai bine lași caii deoparte, pentru câteva zile. Mai bine te duci și stai liniștit, te calmezi.

În astfel de clipe, nu e bine deloc să te afișezi în fața lor. Crede-mă, caii de rasă au un alt sistem de percepere față de cei normali. Nu se compară. După cum bine poți vedea, fizicul lor e mult mai dezvoltat, au o cavitate toracică mai mare, iar talia poate varia de la 160 la 180 cm. Se remarcă printr-un corp atletic și impunător. Nu cred că mai are rost să-ți spun, faptul că, au un comportament docil, un aspect care se vede foarte clar”, apreciază Paul.

După aceste frumoase explicații, Paul m-a convins că știe toate secretele acestui sport. Când întâlnești un om atât de calm și deschis, universul ecvestru devine fascinant. E un sentiment inegalabil. În ceea ce privește costurile, hipismul e al treilea sport după Yachting și Formula1 la capitolul cheltuieli. Exemplarele lui Jack „se învârt” în jurul unei sume exorbitante, de talia mașinilor de lux.

Hamurile sunt fabricate dintr-o piele naturală, greu de găsit în România. De aceea, Paul le achiziționează din Ungaria, o țară care iubește, efectiv, întrecerile ecvestre. Caleștile sale, alături de superbii cai de paradă, își fac apariția cu fast, în timpul week-end-ului la diverse nunți și show-uri. E o lume minunată ca în poveștile lui Hans Christian Andersen.

Ferma animalelor, nu doar a cailor

Paul Pop nu e doar un pasionat de cai, ci și de câini. Într-un spațiu special amenajat, unde curățenia e exemplară, se zăresc de la distanță câinii ciobănești de Asia Centrală, împrejmuiți de niște garduri mari cu sârmă ghimpată.

„Mi-am pus vreo nouă camere video. Trebuie să fiu foarte atent la ce se întâmplă la fermă. Câinele, nu degeaba e cel mai bun prieten al omului, îl ajută foarte mult. Am nevoie de un teritoriu bine păzit pentru că e suficient să-mi dispară o trăsură sau două hamuri. Pot intra în faliment. Repet, lumea ecvestră e una atât de bogată încât eu mă simt foarte mic în comparație cu ceilalți”, spune Paul, iar preocuparea este vizibilă în gesturile sale.

În discuția noastră s-a ajuns inevitabil la o comparație între ceea ce înseamnă lumea ecvestră românească și cea occidentală. Mentalitatea și cultura sunt punctele slabe pe care le sesizează Paul în cazul societății românești și care trag în jos și universul hipic de la noi.

„De fiecare dată, când mă duc la concursuri sau la tot felul de show-uri îi văd pe adversarii mei cu echipamente de ultimă generație. Camioanele sunt extrem de performante, încât poți să-ți speli caii, să le oferi tot ce au ei nevoie. Parcă sunt scoși de la coafor. E incredibil! Iar noi ne chinuim pe barba noastră, cum se spune, să fim cât de cât rezonabili. Dar altfel, suntem departe, de cum ar trebui să fim și să arătăm, și aici mă refer la sportul românesc în general. Noi nu avem această cultură a calului, am crescut cu o mentalitate proastă. Nu înseamnă nimic să ai mașină de ultimul răcnet și să îți arăți mușchii în fața tuturor. În Anglia, Olanda, Franța, Luxemburg văd o groază de oameni cu trăsuri, care iubesc caii și știu ce înseamnă tradiția și respectul față de întregul neam din care provin”, a punctat cu exactitate Paul.

Caprele și iepurii completează peisajul animalier de la Ferma Jack. Toate ne încântă cu energia și buna lor dispoziție. Există câte un loc pentru fiecare vietate, pentru fiecare animăluț, aici în ferma lui Paul. „Acestea sunt capre elvețiene de munte, care dau foarte mult lapte. Le păstrez pentru că îmi place cum arată ca aspect, au și minusuri, cu siguranță. Eu beau 2 litri de lapte pe zi, îmi place foarte mult, mai ales cel de capră”, ne povestește Paul în momentul în care trecem prin dreptul lor.

Ziua a trecut repede în compania lui Paul, iar turul făcut alături de el mi-a îmbogățit considerabil cunoștințele despre acest univers. Oricine poate înțelege mult mai bine ce înseamnă sporturile ecvestre după o confruntare practică cu acest „horseland”. La televizor, totul pare atât de ușor încât imaginația poate atinge niște culmi nemaivăzute, dar în spatele fanteziei din concurs stau mii de ore de muncă și mult mai multe mii de euro investite. O asemenea excursie te poate face să te simți ca un copil evadat într-o lume de legendă, iar când povestitorul este un personaj precum Paul, visul poate deveni realitate.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne citiți zilnic și să ne urmăriți pe Facebook sau Twitter ! www.ziaruldesport.ro încearcă să vă aducă în fiecare zi cele mai importante știri, analize, editoriale, reportaje și interviuri din lumea sportului.